Jertfa de multumire

Jertfa de multumire

Aduc, lauda si marire, Dumnezeului prea sfant,
El in ceruri locuieste, nu aici pe-acest pamant.
Ma inchin cu reverenta, ca m-a binecuvantat,
Cu iubirea-i minunata si in cer un loc mi-a dat.

M-a salvat de la pierire, cum nu facuse nimenea,
Ca sa nu fie-ngropata chiar de vie viata mea.
A luat pe umeri crucea, Domnul meu in aceea si,
Priviind peste veacuri multe si pe mine ma zari.

Nu fusesem niciodata intr-o vale fara El,
Cand trecui prin suferinta, ajutat am fost la fel.
Mi-a zis, plin de-ngaduinta, sa iau numai haina Sa,
De rabdare, ce m-ajuta sa trec incercarea grea.

Si sa n-o dau jos vre-odata, ca sa fiu descoperita,
Ca degraba ma vor prinde duhuri multe de ispita.
Si de n-am haina rabdarii nu voi putea rezista,
Si sa ascult doar de El, ma indemna inima.

Ca El a facut un plan si-l dusese la-mplinire,
Si n-a intrebat pe nimeni ce va fi cu-a mea menire.
Si nici nu s-a consultat, cand imi pregati cararea,
Printre vai adanci si rele unde eu avui sortirea.

Si apoi in incercare ma rotea-n cuptor aprins,
Unde am stat in picioare sa nu simt focul incins.
Ca asa imi mai spusese, cuptorul se va roti,
Si odata el va trece pe un loc oricare-ar fi.

Dar cum facea-ntorsatura unde a trecut odata,
Nu mai trecea pe acolo, pe-alta parte-i dirijata.
Pana cadea toata zgura, ce s-a adunat mereu.
Sa ma faca-un vas de pret, El a vrut in dreptul meu.

Tot ce nu-i folositor, Domnul imi indepartase,
Si lucrase cum dori in planul cel aratase.
Se-ngriji de a mea stare, ce nu semana deloc,
Ca si atunci cand ma puse ca sa trec prin acel foc.

Ca stiuse Domnul Slavei ce facea cu viata mea,
Viata care am predat-o ca s-o tina-n palma Sa.
Sa faca ce vrea cu mine, sa-mi spuna in orice zi,
Unde sa pun pasul meu, pe ce drum El ar dori.

Si imi spuse mai departe ca sa-nod daca s-a rupt,
Firul care mi-l daduse, sa-l dapan de la-nceput.
Caci se va da rasplatirea, dupa nodurile prinse,
In lucrarea depanata daca ele au fost cuprinse,

Cum dorise Creatorul, care stia adevarul,
Si odata-L va trimite sa fie Izbavitorul.
De aceeia multumirea mea spre El acum se-nalta,
Caci m-a facut vasul Sau, cat traiesc aici in viata.

Si in planul care-l puse, loc mi-a pregatit demult,
Sa-L slujesc pe El ma vruse si in toate sa ascult.
Si pe mine m-a luat ca sa fiu un prag calcat,
De pasi care trec mereu pe drumul ce l-au aflat.

Sau o floare intre spini, o manusa pe-a Sa Mana,
Un vas pregatit de El ca sa-i fiu la indemana.
Si uitandu-ma-napoi, nu regret nimic din toate,
Caci El m-a iubit pe mine si m-a salvat de la moarte.

Plina de iubire-aleasa, cumpanind viata mea,
Ii multumesc ca-mi daduse mantuire pururea.
Ca rabdare El avuse si cu mine tot mereu,
Cand ii promiteam ceva si uitam in dreptul meu.

Spun plin de recunostiinta, ca nu-i altul, nici n-a fi,
Care poate sa conduca tot ce-n univers ar fi.
Si Lui se cuvine lauda, cinstrea, slava pe vecie,
Dumnezeului prea sfant, prin Isus marire fie.

Amin