Isus, Stânca mântuirii

Atâta splendoare, Isuse,
Atâta iubire ce-mi dai,
E har, sunt speranţe şi vise
Şi-un drum pietruit înspre rai.

Mai am doar puţin pân-acasă,
Dar tot ce doresc e să-Ţi cânt,
Să-Ţi dau slavă, cinste, onoare,
Atât cât trăiesc pe pământ.

Eu azi Îţi aduc muţumire,
Genunchii îmi plec, Domnul meu,
Cuprins sunt de dor, fericire,
Când ştiu ce eşti Tu, ce sunt eu.

Mai dă-mi doar o clipă Isuse,
Să spun lumii-ntregi că exişti,
Trimite din ceruri lumina,
În ochii lor tulburi şi trişti.

Să urce tot omul cărarea,
Mai sus, să se rupă de luncă,
Să vadă în Tine grandoarea,
Să-şi pună piciorul, pe Stâncă.

Nimic nu se află sub soare,
S-aducă în om izbăvire,
Isus este Stânca pe care,
E scris din vecii:”Mântuire!”

Priveşte o, Tată pe sfinţii,
Ce zilnic jertfesc în slujire,
Ei nu îşi îngroapă talanţii,
Ci-i pun în negoţ, pentru Mire.

Atunci când veni-va din slavă,
Vor vrea pregătiţi ca să fie,
Ulei în candele să aibă
Şi drum liber spre veşnicie.

Isus este Stânca pe care,
E scris din vecii:”Mântuire!”
Îţi cânt Dumnezeule mare,
“Tu eşti cel ce eşti!”, eşti Iubire! 23/10/12, Barcelona