ISUS, speranţa mea

ISUS, speranţa mea

Eşti marea mea speranţă, Isuse, Domnul meu
Şi Te aştept aşa cum dimineaţa
Aşteaptă zorii, cu răsăritul soarelui;
Aşa cum florile aşteaptă roua.
Te aştept, o, Mire drag,
Aşa cum codrii, aşteaptă apa ploii
Ca frunzele pe ram să-i crească,
Mugurii frumos să-nmugurească;
Te-aştept Iubitul meu,
Aşa cum cerbul aşteaptă să găsească,
Izvoarele cu apă lină, să bea, setea să şi-o aline.
Te aştept Isuse, o, Domnul meu, haina îmi e curată;
E albă, e de in subţire, şi fără nici-o pată,
Căci am spălat-o, în sângele vărsat pe cruce;
Iar voalul mi l-am împodobit
Cu cele mai frumoase perle şi mărgăritare,
Cu cele mai frumoase giuvaere, culese din zilele senine,
Din zilele de post, de rugăciune, şi nopţile de veghe.
Camera inimii mi-am pregătit-o,
Candela o las aprinsă.
Am presărat petale de flori
Şi am parfumat cu smirnă şi tămâie,
Căci Te aştept Isuse, ca pe un Mire.
Iar diminețile Ţi le voi înmiresma
Cu parfumul florilor de nard.
Te aştept în prag, în fiecare dimineaţă,
Îmbrăcată în veşmântul de mireasă.
Ţintă privesc, spre munţii-nalţi
Cu verdeaţa lor frumoasă,
Cu ciripitul păsărilor şi susurul apelor.
Te aştept ca să cobori din munţii falnici,
Luceafăr strălucitor din zori de zi.
Îmi bate inima în piept, stă ca să iasă,
Căci port o dragoste imensă pentru Tine.
Dragostea mea e jar de foc,
Ce apele mari nu pot s-o stingă.
Aşa Te iubesc de mult... Te aştept să vii...
Eşti trandafirul din Saron,
Eşti crinul alb şi parfumat din văi;
Eşti Cel mai drept şi aşteptat
O, Mire drag, de noi, creştinii Tăi.
Eşti marea mea speranţă Isuse, Domnul meu
Şi Te aştept să vii... Ştiu
Că aşteptarea nu-mi e în zadar.
Eşti marea mea speranţă, căci ştiu Isuse drag:
Mă vei purta ca pe-o mireasă, în patria cerească
Unde abia aştept să calc,
Să-Ţi cânt împreună cu îngerii,
Măreaţa cântare ce-o vor cânta doar acei
Veniţi din Valea Plângerii.