Isus și eu

Isus şi eu

Isus și eu ne-am întâlnit
Pe un drum de seară.
El căuta oaia pierdută,
Eu rătăceam pe cale.
Isus privea spre mine blând,
Eu Îl priveam cu teamă,
Căci m-a găsit în întuneric,
Pe marginea prăpastiei,
Și din iubire pentru mine,
Lăsă oile-n staul -
Plecă pe căile pierdute,
Ca să mă caute.
Când m-a găsit, eram rănită,
Căzută jos în lacrimi.
M-a ridicat, pe brațe m-a luat,
Balsam pe rană a turnat,
Sufletul mi-a vindecat.
Apoi în turmă m-a purtat,
La adăpost în staul;
Și mă veghea-ndeaproape.
Iar ochii Lui arătau,
Atâta satisfacție;
Completă Îi e turma,
Nu-I lipsea niciuna.
Acum sunt un fericit,
Suntem iar împreună,
Isus și eu...
Așa, ca-ntodeauna.
Acum urcăm pe același drum,
Muntele cel înalt.
Privesc spre El cu bucurie,
Smerit și aplecat,
Iar El cu atâta duioșie,
Mult m-a binecuvântat.
Îi mulțumesc căci mi-a scăpat
Sufletul de la moarte.
Împreună vom fi mereu,
Până ajung la El, Acasă.
Isus și eu - nedespărțiți,
Pe viață.

ALGHERO/29/12/2011