Întâiul Poet și Divina poezie

Întâiul Poet și Divina poezie

Ca pe o minunată poezie,
Isus, Îți repet Numele, mereu,
Refren în a gândului simfonie,
Te chem, în şoaptă, tainic, Domnul meu!

Din veșnicii, cum Tatăl Te-a născut,
Ai fost Înțelepciune şi Iubire,
Și Armonie-n lumea la-nceput:
Poet îndrăgostit de omenire!

Atâta poezie ai închis
În munții sfinți și-n marea azurie,
Că omul pare creat, dinadins,
S-o descifreze, să Ți-o-nchine Ție!

Toate odele firii și-ale Vieții,
Le intonăm și noi, ca un ecou,
Talantul Tău naște în noi, poeții,
Imnul eroic schimbă lașul în erou!

Cuvântul Tău e Marea Epopee,
Poem de vitejii, iubiri sublime,
În psalmi, este, adesea, melopee,
Isaia-cartea sa a scris-o-n rime!

Eclesiast, proverbe inspirate,
Au ritmul Duhului, ca-n profeţii,
Ca în Cântarea dragostei adevărate,
Poet Sfânt, ne vorbeşti în poezii!

În Fiinţa Ta, e-atâta frumuseţe,
Desăvârşire, Har şi glorie,
Că doar în ritm, vorbele sunt măreţe,
Şi Te-adorăm, Isus, şi-n melodie!

Să cântăm lauda Ta, Aleluia!
De-aceea e creată omenirea,
Destinul nostru este veșnicia,
Trăirea-n Tine este fericirea!

Pentru că ești Poetul meu Divin,
Te cânt și, bucuroasă, Te recit;
Şi scopul vieţii mele-i să devin:
Poem rostit de gura Ta, sfinţit!


Amin!