Încet urc spre Soare!

Încet urc spre soare!

Încet, încet, urc spre soare!
În urmă las zile cu ploi!
Îmbrac sufletul în sărbătoare,
Uit de fulgere și de norii grei.
Urc spre asfințitul ce se grăbește
Și anii mi-i ascunde în uitare...
Din mers culeg raza rămasă în frunziș;
Urc... și lăcrimez în taină... pe furiș...
Mulțumiri Isus pentru zilele de îndurare,
Și-n vremea grea că mi-ai fost salvare.

Urc! ... Mă grăbesc ca timpul să nu apună,
Să mai prind răsăritul pe colină,
Să adun rubinul - stropul de sânge,
Ce s-a prelins cândva din coastă cu durere.
Lângă mormânt să Te aștept în dimineață,
Să adun strălucirea razelor de pe rouă,
Să fiu primul când piatra s-a rostogolit,
Iar Tu, cu Mare Slavă, din mormânt ai ieșit!
Minunea Învierii! Mi-a dat iertare, m-a mântuit!
Iar azi... tăcut, urc drumul către asfințit.

Mă uit din când în când, spre soare!
Pe semnul urmelor calc, cu pași blânzi, cuminți!
Se mai rostogolesc bulgări pe cărare, ;
Eu tac. Pășesc prin colbul țărânii fierbinți,
Mă mai opresc, când nu mai știu:
E zi! ? ... E noapte? ... Aud doar vântu!
Încă nu știu dacă am ajuns la El!
Isus îmi e ținta, unicul țel.
Când am plecat, eram înconjurat de raze...
Acuma, singură mă rog și cânt în șoapte.

Îți mulțumesc că m-ai făcut far cu lumină,
Ce nu s-a stins nici în greaua furtună,
Și-am rupt câte-o zi, și-o noapte,
Iar ele adunate, rupeau câte un an din viață...
Trecutul... Ți l-am pus cunună pe frunte!
Să știi Isus! Am fost o servă bună!
Și anii au trecut! ... Eu încă urc spre soare! ...
Pe toți i-am împletit într-o dragoste - Mare! -
Am agățat-o de cer: legătura pentru - Viața viitoare!
Vreau să pășesc ultima treaptă a- Hotarului de Soare -

Încet, încet, urc drumul spre Soare!
Urc, mă grăbesc, timpul să nu apună!
Mă uit din când în când spre zare...
Mulțumesc, în viață mi-ai lăsat lumină!
În urmă las anii cu ploi...
Eu urc să prind răsăritul pe colină,
Pe urma pașilor blânzi, cuminți.
Te țin Isus de mână,
Îmbrac ființa-mi în sărbătoare,
Adun rubinul, din stropul de sânge.

Încercări se mai pun obstacol pe cale,
Și-mi rup câte-o zi și-o noapte.
În vremea grea, Isus, mi-ai fost salvare!
Tăcut, umil, urc drumul către asfințit.
Obosită de drum, mă rog și cânt în șoapte...
Sus, doar Sus, lângă Tine voi fi fericit.
Minunea mea Ești, m-ai mântuit,
Din valea durerilor m-ai ridicat,
Din startul vieții m-ai înconjurat cu soare,
Mă ajuți să urc treptele spre - Viața Viitoare.


TOMA COCA, PATTADA23/08/2020