Înc-un apus de soare s-a dus

ÎNC-UN APUS DE SOARE S-A DUS

Înc-un apus de soare s-a consumat, s-a dus
Și-am înțeles, din nou, cât Tatăl mă iubește
Pe drumul spre Cetate și astăzi m-a condus
Căci dragostea-I sublimă, cu drag, o răspândește.

A fost o zi normală cu trudă, frământare
Dar și cu bucuria de-a fi un fiu salvat
Simțit-am, iar, imbold din sfânta-ncredințare
Și iar l-am onorat pe Cel ce m-a creat.

Venit-au și ispite să-ntunece cărarea
Și-au fost și opoziții c-așa e pe pământ
Dar Duhul m-a condus, a-nvins întunecarea
Și forțe noi mi-a dat să stau în Legământ.

Ce bun e El cu mine căci zilnic mă ajută
Să-mi împlinesc menirea primită la-nceput!
În lumea-nvăluită în zarvă și derută
Prezența Lui mi-e sprijin, Cuvântul Lui mi-e scut.

Mă uit acum în urmă la ceasul deșteptării
Și cânt de bucurie: de-atunci și pân-acum,
Din nou, am constatat că nu m-a dat uitării
Ci m-a făcut să văd ce-i la sfârșit de drum.

Înc-un apus de soare s-a dus, s-a consumat
Și crezul mi-e același: prin har mă duc spre țintă
Știind că mă-nsoțește Acel ce m-a chemat
În lumea-n care sfinții, neîncetat, Îi cântă.

George Cornici/6 Iulie, 2012