Iartă Doamnea mea tăcere, când trebuie ca să vorbesc!

Iartă Doamne a mea tăcere, când trebuie ca să vorbesc!


Iartă Doamne a mea tăcere, când trebuie ca să vorbesc
Iartă Doamne nepăsarea, ce m-a caracterizat
Fă-mă de acum înainte, adevărul, să-l rostesc,
Dă-mi putere și curaj, să fac ce m-ai invățat

Azi plec ochii-n fațaTa, mă simt Doamne vinovat,
Am stat, fără să gândesc, că vorbesc cu Dumnezeu
Fără vlagă am trăit, de neguri înconjurat,
Am fugit întotdeauna, când știam, că va fi greu.

Ca un laș n-am conceput, că-s un om fără voință
De răspunderi, am fugit, am făcut ce-a fost ușor,
În loc Ție, să mă rog, să-Ți cer în tot biruință
Am ținut, că n-am putere, la nimica nu am spor.

N-am luptat pe baricade, cum alții ar fi făcut
Gura mea rar a vorbit adevărul despre Tine,
Astăzi mă căiesc Isus, căci Tu doar bine mi-ai vrut,
Să ajung la Tine sus, să triesc, să-mi fie bine.

Nimeni, de pe drumul Tău, nu poate să mă oprească
Orice încercări trăiesc gândul meu e tot la Tine
Inima mea vrea într-una al Tău Nume să-L slăvească
În cuptor de voi fi pus, știu, se va sfârși cu bine

Nu mă lași, să pier în lume, de tot să mă prăpădesc
Sunt al Tău și mă iubești, sunt al Tău în veșnicie
Domnul meu șu eu pe Tine, , din inimă Te iubesc
Și doresc să văd o dată sfânta Ta Împărăție.

Amin

Câmpia Turzii, 11 iulie 2026