Haina de lumină

HAINA DE LUMINĂ


Mi-ai țesut cu migală... haină de lumină,
Mântuitorul meu, izvor al vieții eterne.
M-ai strâns în brațe... cu iubire divină,
M-ai învățat binele de rău... a discerne.
Ce bucurie!... Isus... Comoara mea valoroasă...
Sufletul meu... din moarte l-ai salvat...
Ai făcut o zi minunată, o zi prea frumoasă!
Când din harul iubirii, mântuire ai revărsat.

Izvorul vieții mele... Mântuitor iubit...
Plinătatea iubirii Tale, m-a învăluit...
Binecuvântările în viața mea perindă,
Necredința nicicând să nu mă prindă.
Dacă n-ai fi Tu... al bucuriilor strălucire,
N-aș fi aflat iertarea revărsată din iubire.
Dar Tu... Isus... mi-ai spălat orice vină...
Mi-ai țesut cu migală... haină de lumină.

Cu smerenie... Ție, Doamne,... mă-nchin,
Să merg pe cale, ca un adevărat creștin.
Sădește-n mine înțelepciunea sfințirii,
Învață-mă să cunosc profunzimea iubirii.
Era o vreme când spre moarte alergam,
Nu știam de ce-n inimă... durere se cerne.
Dar Tu... ai pus peste durere balsam...
Mântuitorul meu, izvor al vieții eterne.

Mântuitorul meu... izvorul vieții veșnice,
Ce aș fi eu... fără Tine, Domn al izbăvirii?
Dacă n-ai fi fost Tu, calea vieții să-mi indice,
Cum aș fi aflat mântuirea... din harul iubirii?
Ce-aș fi fost eu fără Tine, în bezna făpturii?
Un pumn de țărână, fără viață, plină de vină.
Dar Tu... m-ai îmbrăcat în haina mântuirii,
M-ai strâns în brațe... cu iubire divină.

Neprihănitule Cuvânt... din cer coborâtor...
Ai revărsat din plin... harul binecuvântărilor.
Ai părăsit slava cerească... să salvezi omenirea,
Din dragoste eternă... mi-ai dăruit mântuirea.
Cum ar fi fost zilele mele, fără mila iubirii?
Ca praful... ce-n patru zări... vântul îl cerne.
Mântuitorul meu... izvor al neprihănirii...
M-ai învățat... binele de rău... a discerne.

Iertarea... să clocotească-n iubire fierbinte...
Cuvântul dragoste... tipărește-mi-l bine în minte.
Să mă asemănăm cu Tine... în simțire și sfințire...
Să nu părăsesc... urmele paşilor spre nemurire..
Te-ai revărsat pe deplin... în șuvoiul bunătății...
Iubire... Sânge Sacru... în numele dreptății.
Și sufletul meu a scăpat de a morții coasă.
Ce bucurie!... Isus... Comoara mea valoroasă...

Ți-ai dat viața pentru mine... să am parte de viață,
Să văd lumina îndurării... în eterna dimineață...
Mă porți pe brațele Tale... spre eternele stele...
Ești nădejdea mea... ești bucuria vieții mele.
Te Slăvesc! Nu mă lași singură pe-a vieții cale.
Inima mea... Te laudă... ridică Osanale...
Ai rupt lanțul păcatului, ce m-a înfășurat.
Sufletul meu... din moarte l-ai salvat...

Ai risipit norii groși, din ale vieții mele zile...
Și m-ai învățat... să deslușesc a nemuririi file.
Mâinile Tale m-au plămădit... cu minuțiozitate,
În harul Tău m-ai renăscut... pentru eternitate.
Ți-a păsat de mine... mi-ai pregătit eternă viață,
Să văd lumina mântuirii... în fiecare dimineață...
Inima mea cântă de bucurie... cântă voioasă.
Ai făcut o zi minunată, o zi prea frumoasă!

Zbuciumul vieţii... a aflat... zorii dimineţii,
Din iubirea nemuritoare... în picături de sânge.
Lumina... a alungat întunericul... umbrele nopții,
Înseninând inima... care... în căinţă se frânge.
Nu m-ai osândit... sunt făptura mâinilor Tale.
Nu mă disprețuiești, mă porți pe a vieții cale.
Bucuria vieții... în dragostea Ta... am aflat...
Când din harul iubirii, mântuire ai revărsat.

Când din harul iubirii, mântuire ai revărsat,
Ai făcut o zi minunată, o zi prea frumoasă!
Sufletul meu... din moarte l-ai salvat...
Ce bucurie! Isus... Comoara mea valoroasă...
M-ai învățat binele de rău... a discerne,
M-ai strâns în brațe... cu iubire divină,
Mântuitorul meu, izvor al vieții eterne,
Mi-ai țesut cu migală... haină de lumină.
Amin!