Fericirea mea

Fericirea mea

Fericirea cea mai mare
Este-atunci când pot să fiu
Doamne în a Ta lucrare
Suflet credincios şi viu.

Când pot face numai bine
Şi la fraţi şi la vrăjmaşi
Când am gândul doar la Tine
Şi sunt cu ai Tăi ostaşi.

Doamne câtă fericire
Am în drumul meu mereu
Când păstrez a Ta iubire
Şi la bine şi la greu.

Am nespusă bucurie
Când pe urma Ta păşesc
Uit de greul din pustie
Şi mă lupt să biruiesc.

Toate gândurile mele
Doamne sunt la Tine sus
Şi când vin ispite grele
Cad la crucea Ta Isus.

Eu sunt slab fără putere
Dar prin scumpul Tău cuvânt
Mă feresc de grea cădere
Şi mă lupt să nu fiu frânt.

Oamenii mă ameninţă
Tu însă mă ocroteşti
Eu în Tine am credinţă
Căci Tu zilnic mă iubeşti.

Tot ce am e pentru Tine
Şi aici şi-n ceruri sus
Tu izvor a tot ce-i bine
Domnul meu iubit Isus.

Cu acei ce prin credinţă
Sunt creştini adevăraţi
Sunt unit în suferinţă
Căci îmi sunt surori şi fraţi.

Nu am altă bucurie
Nicăierea pe pământ
Ca în sfânta armonie
Ce o dă al Tău cuvânt.

Harul Tău îmi dă viaţa
Pacea Ta puteri de sus
Crucea Ta îmi dă povaţă
Să rămân al Tău Isus.

Totdeauna, totdeauna
Doamne vreau ca să iubesc,
Ura, bârfa şi minciuna
Mereu să le ocolesc.

Fericirea cea mai mare
Pentru mine pe pământ
E când fac a Ta lucrare
După scumpul Tău cuvânt.

Vreau să am putere-n mine
Totdeauna ca să fiu
Doamne numai pentru Tine
Suflet credincios şi viu.

Cu cei ce într-o credinţă
Sunt aicea pe pământ
Să am zilnic biruinţă
Şi să nu mă lupt în vânt.

Asta-i fericirea-n care
Eu mă bucur şi trăiesc
Căci prin sfânta Ta chemare
Viaţa am s-o moştenesc.