Fă-mi, vară!

Fă-mi, vară!
Alexandrina Tulics, album: Splendori

Doamne, du-mă în mai, în pârg de cireșe,

desculță s-ating petale trecute...

În altă lume de cele văzute,

din crengi scuturate, căzute.

Du-mă-n poieni cu narcise,

galben de aur solar;

parfumate, de nimeni putând fi descrise.

Atinge-mi față, inima,

cu miere-albine, să-i gust dulcele,

așa să mă rog, îndrept spre Tine.

Ține-mă-n creanga vișinului sărutat la vie;

Ea mi-a rămas podoabă sufletească,

în gustul cuminte și dulce al copilăriei.

Atinge-mi suflarea când plâng

ca frunzele în toamnă,

Aur și aramă duse de vânt,
... să le adoarmă.

Fă-mi vară-n îngheț,

adu-mi căprioare,

să m-aștepte din alergat,

când mă-nvață drumul spre izvoare, curat.

Octombrie, 2020, Delafield, USA