Ești pâinea ce s-a coborât !

Ești pâinea ce s-a coborât,
De sus, din cerul sfânt,
Ești pâinea care satură,
Pe cei care Te caută! !

Ești apa vieții ce adapă!
Pe cel ce duce o viață curată...
De cate ori e însetat,
Din izvor e adăpat,

Ești hrană pentru cel flămând,
Dorința lui, Tu ascultând,
La timp și vreme, îl asculți,
În vreme de secetă, îl ajuți,

Ești darul cel mai minunat,
Ce-a fost vreodată lumii dat! !
Prin Tine mulți vor descoperi,
Ce înseamnă a trăi!

Ești mângâiere și iubire,
De aceea toți vor veni la Tine,
Căci Tu, Doamne, ne iubești,
Și așa cum suntem, ne primești,

Ești sprijinul ce nu lipsește,
În viața celui ce Te primește,
Te apleci către cel smerit,
Și ești cu omul pocăit,

În toate Tu ești iertător,
Cunoști pe omul silitor...
Care se zbate să rămână...
Mereu pe calea care-i bună,

Mare ești, medic suprem,
Pe Tine Doamne, Te chemăm,
Prin rugăciune și în cânt,
Să ne atingi prin Duhul Sfânt,

Ești Cel ce știe în ascuns,
Pe cei ce iubesc pe Isus,
Tu toate știi, totul cunoști,
Ai vindecat chiar pe leproși,

Ești Cel ce vede de departe,
Pe cel ce pâinea își împarte,
Strigătul văduvei auzi,
Și în dragoste-i răspunzi,

Ești Tatăl orfanilor săraci! !
Le porți de grijă, îi îmbraci,
Oameni mari îi faci de jos,
Tu ești Domnul, ești Hristos,

Ești cel mai minunat stăpân,
Și eu Ție, mă închin,
Pentru toată bunătatea
A Ta să fie cinstea și slava,


Glorie Domnului