Dor aprins în ochii mei

Dor aprins în ochii mei


Dă-mi Doamne, bucuria cântului,
Să-Ţi cânt melodia câmpului,
În leagănul grâului.
Dă-mi Doamne, veselia gliei,
Cu brazda bine arată,
Rod bun din ea să iasă.
Dă-mi bucuria câmpului aurit,
Cu rodul împlinit.
Dă-mi bucuria lanului,
Cu focul macului,
Legănată încet de vânt,
Fericire arătând.

Dă-mi Doamne, liniștea stâncii,
Răcorită de izvor
La umbra brazilor;
Tărie în vremuri grele,
Hotărât să stau de veghe,
Nimic să nu mă clintească,
Să-mi fii Doamne, o fereastră;
Să-mi arăți din Înălțime,
Ce e rău sau ce e bine.
Dă-mi liniștea pământului,
Treptele spre cer...
Pământ plin de mister.

Dă-mi Doamne, multă tărie,
Un pod să fac din iubire,
Să leg pământul de cer:
Lună, soare, stele,
De munți, dealuri și vâlcele,
Cu jarul iubirii mele;
Covor - luna pun pe trepte,
Curcubeul în cascade;
Eu să urc, Tu să cobori,
Eu de pe pământ, Tu din nori,
Eu umil, Tu-n Măreție,
Eu cu teamă, Tu cu iubire.

Dă-mi Doamne, liniștea răsăritului,
Siguranța asfințitului,
Să cobori, pe podul meu,
Cu trepte, pline de flori,
Cu stâlpi de rugă aprinși,
Veghetor neobosit,
În orice anotimp.
Simte fiorul din inimă,
Precum ploaia mult dorită,
Udă-mi inima înmugurită,
Pentru Tine, să înflorească,
Aici jos, și sus, Acasă.

Să mă privești, cu îndurare,
Eu de jos, cu adorare;
Să citești în ochii mei,
Ce dor aprins am în ei.
Să simt în a Ta privire,
Fior de mare iubire;
Tu, mi-o porți în cerul sfânt,
Eu, Isus, pe acest pământ.
Prinde-mă cu drag de mână,
La hotarul veșniciei,
Pune-mi coroana iubirii,
Căci pe acest pământ, Isuse,
Ai fost totul pentru mine.