Domnu-mi este izbăvirea

Doamne, când durerea-apare
Și-mi frământă existența,
Nu sunt versuri, nici cântare
Să-Ți dea slavă și onoare,
În tăceri, îmi văd esența!

Dincolo de ciopârțire
Și de rănile profunde,
Simt imensa Ta iubire,
Ea-mi oferă izbăvire,
Când în inimă-mi pătrunde!

Mă cuprinzi cu brațul tare,
Golgota-n vene-mi vibrează,
Clipele le las să zboare,
Căci doar Tu îmi dai valoare,
Când trupul îmi sângerează!

Doamne, totu-Ți aparține
Și prin Tine sunt create,
Să rămâi mereu cu mine,
De e rău sau de e bine,
Tu să-mi fii mereu Cetate!

Să mă refugiez Preasfinte
Când se clatină piciorul,
Pune-n duh doar roade sfinte
Și de nu rostesc cuvinte,
Să-mi asculți oful și dorul!

Căci eu văd ce slăbiciune
Zace-n om, în fiecare,
Fă prin har mare minune,
Flacără fă din tăciune,
Jertfă sfântă pe altare!

Nu sunt versuri, nici cântare,
Când în oase simt zdrobirea,
Lăcrimez și-Ți cer iertare
Că-n dureri nu pot fi tare,
Doar Tu-mi poți da izbăvirea!

Ochii-mi plâng, sufletul țipă,
S-a făcut târziu în noapte,
Pe a Duhului aripă,
În tăcerile de-o clipă,
Vorbele se-nalță-n șoapte!

Îmi aplec încet privirea
Mulțumind pentru salvare,
Domnu-mi este izbăvirea,
Căci atunci când țipă firea,
Viața-mi face o cântare!

09/01/2026, Deva- Lucica Boltasu