Doamne Tu esti stanca mea!

DOAMNE, TU EŞTI STÂNCA MEA!


Doamne, Tu eşti... stânca mea... cetăţuia mea...
Unde sufletu-mi zdrobit a găsit izbăvirea.
Eşti locul meu de adăpost... eşti tăria mea...
Eşti stânca... ce-a cuprins nemărginirea.

Eşti întăritura mea... partea mea de moştenire...
Dragostea Ta... fără seamăn... mi-a dat mântuire.
Te-ai îngrijit cu milă... şi-ndurare... din iubire.
Şi mi-ai deschis... Uşa... ce mă duce-n-nemurire.

Tu n-ai dispreţuit inima mea... rănită... zdrobită...
Ai pus balsam vindecător... pe inima-mi mâhnită.
În mila Ta... Tu mi-ai arătat... cât sunt de iubită...
Prin Jertfa de pe cruce... Tu... m-ai vrut mântuită.

Ai avut milă! Că-s doar suflare Ţi-ai amintit...
Şi urgiei Tale... nu i-ai dat drumul. Te-ai oprit.
Cu iubire mare şi-ndurare iertarea-i pregătit...
Şi-n braţele Tale ocrotitoare... m-ai adăpostit.

Pe stâncă m-ai urcat... ştiai... că nu pot ajunge.
M-ai curăţit de al meu păcat... cu al Tău sânge.
Ai șters lacrimile amare... a inimii ce plânge...
Bunătatea Ta... vindecă sufletul... ce se frânge.

Alerg la adăpostul aripilor Tale... Domnul meu.
Eşti scutul meu de apărare... eşti Turnul meu.
Unde... eu... găsesc scăpare... şi alinare la greu...
Căci braţul Tău puternic... mă susține mereu.

Mă fereşti de valuri... valuri ce vor... a mă strivi...
Opreşti furtuna furioasă... ce vrea a mă-ngrozi.
Mă ocroteşti... cu mâna-Ţi caldă... în fiecare zi.
Opreşti vrăjmașul crâncen... pregătit a mă lovi.

Izbăvitorul meu... alini a mea durere...
Îmi dai în fiecare zi... a bivolului putere.
Ajută-mă Doamne... să fac... tot ce-mi vei cere...
Voia Ta... să fie-n mine stăpână pe-a mea vrere.

Pune-n mine duh de ascultare... un duh statornic,
Să n-aibă putere... să mă despartă de Tine... nimic.
Măreşte-mi credinţa... fă să nu scadă nici un pic...
Tu-mi întinzi mâna... dacă... cad... ca să mă ridic.

Numele Tău... Isus... fie slăvit pe întreg pământul.
S-ajungă la marginile pământului, Cuvântul!
Eşti stânca... în care mă ascund. În nimeni altul...
Nu-i izbăvire... Mărire Ţie... Prea Înaltul!

Mi-ai dat lumină ochilor... să privesc în sus...
Şi-ncredere-n Tine... de orice mai presus.
Tot mai clar... zvâcnirile vrăjmașului răpus,
Zi de zi... anunță... revenirea Ta... Isus.

Ochii privesc norii... urechile stau ciulite...
La chemarea Ta... candelele sunt pregătite.
Şi făcliile-s aprinse... fecioarele-s adormite...
De atâta așteptare... sunt obosite.
Somnul e-n veghere... şi-s gata de zbor...
Pentru ceasul... în care... ne-om întâlni pe nor.
Amin