Dintr-o inima fierbinte

DINTR-O INIMA FIERBINTE


Sufletul meu, fredonează cântarea iubirii,
Când lumina pătrunde în interiorul meu.
Pe raza care brodează cu migală, zefirii,
Se eliberează de firele fățarnicului eu.

Viaţa mea țesută... în borangic de pace,
Fericită scânteiază în rugă exuberantă.
Domnul... fiinţă nouă... din mine face,
Cu binecuvântarea lacrimilor, udată.

Credinţa trece tainic, puterea peste vad,
Răsfrângând lumina din zările albastre.
Pe unda sfințirii mele, păcatele-mi cad.
Și-mi mângâie inima, cu zefirul din astre.

Dintr-o inimă fierbinte, plină de uimiri,
Orişicâte lacrimi şi oricât am suferit,
Se reflectă în zare, ecoul sfintei fericiri.
Nu merit îndurarea, ce eu am primit!

Sufletul aripi... trupul vigoare... primește,
Din razele ce-întețesc jertfa nemuritoare.
Pe calea iubirii, ce sfințirea desăvârșește,
Sub harul adevărului, din Divinul Soare.

Făclia vieţii mele, soarbe din lumină,
Darul Cuvântului, ce mă-înțelepțește.
Cu sfințirea vieții, eliberată de vină,
Setea sufletul meu, iute se potolește.

Născută din nou, din viaţă adevărată,
Sub călăuzirea luminii, spre veșnicie.
Prin harul iubirii, cu nemurire tratată,
Cântă inima... cu Isus în deplină armonie.

În mii de scânteieri, care luminează
Suflarea inimii, de fericire cuprinsă.
În ritmul nemuririi, diafan vibrează,
Iubirea de dorul neprihănirii prinsă.

Dintr-o inimă fierbinte, plină de iubire,
Orişicâte lacrimi s-ar revarsă... în durere,
Se reflectă... în zorii zilei, din neprihănire,
Credința desăvârșită, cu divină putere.
Amin!