Din roadele iubirii

Din roadele iubirii

Dacă-n strădaniile vieții
Nu ne-ar fi însoțit iubirea
De mult am fi căzut înfrânți
Când se întinse ațipirea...

Am biruit și prin furtună
Și-n revărsările de har
Iubirea ne-a cuprins cu milă,
Puterea ei n-are hotar.

A înțeles Ioan iubirea
Și despre ea a scris mereu
Căci locul lui era adesea,
Lângă Isus, pe pieptul Său.

Ce transformări aduce-n inimi,
O, câte inimi a umbrit
Și toți acei care o caută
Ei nu se plâng c-au obosit.

E ce-i mai sfânt, e-un har ce curge
E roua ce vine de sus,
E izbăvirea ce ne duce
Spre ceruri, mai spre ceruri, sus.

Lăsați-o să lucreze-n inimi
Acum mai mult ca orișicând,
Și veți primi în suflet pace,
Neobosindu-vă nicicând.

Ce lanțuri grele sfărâmat-a,
O, câți de ură a vindecat...
Ce ziduri mari de necredință
Iubirea sfântă le-a surpat.

Cântați-I, vă rog, mai departe,
Și implorați-o către voi,
Și nu veți bâjbâi în noapte
Iubirea-I Domnul, printre noi.

Ce dulce e, ce-armonioasă,
Și ce parfum împroașcă ea,
Când vine ea, dispare ceața
Și alungată-i vorba rea.

Lăsați-o în inimi voi, mame,
Și să dispară ura rea
Și prin răbdare cuceri-vom
Pe-ai noști copii în vremea grea.

Ea ne conduce către ceruri,
Ea ne deschide sfinte porți,
Și ea va lumina cetatea
Că ea e Domnul Savaot.

În iad nu va mai fi iubire
Nici după ce harul s-a dus,
De-aceea, cât se spune: "Astăzi,"
Iubește-așa ca și Isus.

Iubind ca El vei înțelege
De ce-a răbdat pe-o cruce grea
De ce a-ntins de bună voie
Și au fost răni în palma Sa...

De ce în rugă-n Ghetismani
El S-a rugat s-o avem în noi
Și-n minunatele-I strădanii
Făcut-a din noi oameni noi.

Ce minunat va fi în cer
Când ea nu va mai dispărea
Și vom cânta mereu cântarea
Ce vine din iubirea Sa.

Atunci va fi o sărbătoare,
Ce nimeni n-a mai auzit,
Așa iubire-aici în lume
O, nimeni nu a întâlnit.

Va radia așa de tare
Că cerul tot va lumina,
Și va aduce multă roadă
În veci de veci spre slava Sa.

Prin ea au biruit martirii,
Și toți acei ce-au suferit
Că focul ei aprinse-n inimi
Nădejdi așa de neclintit.

Prin ea s-au vindecat bolnavii
Și au sărit, cântând din pat.
Lacrima ei de bucurie
O, nu-i un lucru de uitat.

Sunt amintiri ce-n veci rămân
Pacea iubirii-n viața mea
Cum m-a silit să trec prin valuri
Privind la răsplătirea Sa.

Aveam urcușuri mari și grele
Cu-mpovărări de nedescris,
Dar dragostea învins-a totul
Iubirea Sa a dăinuit.

Amprenta ei de-i pusă-n inimi
O, nu te poticnești nicicând
Și când te cheamă Domnul slavei
Din cer primești un nou avânt.

De ce să plângem sub povară,
Când dragostea ne dă avânt,
Ne ușurează-naintarea
Și drumul înspre cerul sfânt.

Rămâne ca să-I mulțumim
Deplin acolo-n veșnicie
Căci ea ne-a șters orice suspin
Și ne-a condus la apa vie.

Iubire, azi ancora ta
Ne-a dat o licărire
Am vrea să fim pe veci cu Ea,
Și-acolo-n veșnicie.

amin