Din Cântările Eterne

Din Cântările Eterne vino, fiul meu și bea,
mierea lor e tot mai dulce cu cât iei mai mult din ea;
harul lor e tot mai mare cu cât iei mai mult din el,
plinul inimii umplându-ți cu ardoare și cu zel.

Vino, vino, vino, - căci Izvorul e Hristos.
Cântă-I, cântă-I, cântă-I, El e-n veci Frumos.

Din Izvoarele Iubirii bea urmașul meu mereu,
umple-ți sufletul și mintea cu-Adevăr din Dumnezeu.
Fericit ești și-n viață, fericit și-n moarte-atunci
când și-n vorbă și-n trăire ai frumoasele porunci.

Vino fiul meu și-adapă-ți și urmașii cu-acest har,
al tău nume-atunci va trece din hotar în alt hotar
și cântarea-ți va cuprinde neam cu neam și ins cu ins
până cînd o să răsune peste-al lumii-ntregi cuprins.

Adevărul și Iubirea ți le fă cu unic rod,
fericind și-a ta viață și pe-a unui mult norod
și trecând din slavă-n slavă, cu tot mai cerești simțiri,
vei împărăți pe-ntinsul Nesfârșitei Străluciri!