Despre multumire

Despre multumire
Eclesiastul 6: „Averea si onorurile sunt deşertăciuni.”

Pe pământ se înmulţeşte un rău fără seamăn, care,
Peste lume se abate, des îl întâlnim sub soare !
Cercetând la firul vieţii, de la naştere la moarte,
Vom vedea cum rău-n două, omenirea o împarte :

Unii-n bogăţii şi slavă îşi agonisesc avere,
Dar, privindu-şi a lor viaţă, nu găsesc nicio plăcere !
Trăind fara multumire, viaţa-ntreagă se trudesc,
Şi pentru amara pâine, de cu zori ei se trezesc !
Chiar de li s-ar lungi viaţa, una-două mii de ani,
Timpul nu le va ajunge şi văd peste tot duşmani !
Viaţa lor, chin şi durere, e o goană după vânt,
Nu au pace niciodata şi legaţi sunt de pământ !
Alergarea lor prin lume este ca o nalucire,
Pentru ce atrage ochiul si emana stralucire!
Mari le sunt ingrijorarea, teama de inselaciune,
Nu au parte de-a lor muncă si nu au intelepciune.

Însă alţii, dimpotrivă, în nevoi şi strâmtorări,
Ştiu frumos să-şi ducă anii, trecând peste întristări !
Viaţa lor în lumea asta, cât vrea Domnul să le fie,
Le aduce-n orice clipă un prilej de bucurie !
In necazuri, suferinta, nu se tem de incercare,
Si raman tari in credinta, peste clipele amare!
Nu isi fac cioplite chipuri, caci in ceruri au un Domn,
Un Parinte ce-i iubeste si le da painea ca-n somn!
Cu deplină împăcare, a lor viaţă şi-o trăiesc,
Şi-n orice împrejurare, Domnului Îi mulţumesc !
Pentru ziua cea de mâine, ei nu se îngrijorează,
Şi îşi spun, senin în suflet:” Domnul peste noi veghează !”

Bogăţia şi cu slava sunt izvor de-amărăciune,
Şi onoruri şi avere, toate sunt deşertăciune !
Vorba multă, ca şi cearta, despre lucruri ce au fost,
Înmulţesc deşertăciunea, sunt cuvinte fără rost !
Ce indepărtat şi mare este cerul de pământ,
Dupa cum şi Domnul este drept, indurator si sfânt !
Om, fiinţă efemeră, din ţărână zămislit,
Şi în viaţă, şi în moarte, poţi fi pururi fericit !
Trăiesti ale tale zile, ca o umbră trecătoare,
Fără a putea-nţelege, tot ce va urma sub soare !
Omule lipsit de pace, om mereu nemultumit,
Tu, orice-ai gandi sau face, esti, pe veci, neimplinit!
Nu-i mai mare mulţumire, ca un suflet mântuit,
Celui care, toata viata, pentru Domnul a trăit !

AMIN!