Despre Domnul meu

Despre El vreau sa vorbesc

In clipa de-nsingurare, cand stateam in meditare,
Si departe ma gandeam, ochii spre El indreptam,
Pe margini de cufundare, intr-o lume de visare,
Ma prinsese-n zbor rapid, cand era sa cad in vid,
Printre gandurile mele si sa ma pierd dupa ele.

Si cu drag prin adierea vantului pentru-ntarirea,
Mea, imi spuse cand taceam, ca El stia ce faceam.
Ca era prezent, aproape, ca El vine sa ma scape,
Si sa nu disper pe cale, sa merg iar incontinuare.

Dar, apoi privind atent, la un lucru permanent,
Care ma tot agata si sa scriu ma indemna:
Gandurile aparute in suflet erau facute,
Din a inimii bataie ce se asternea-n odaie.
Strofele, suratele, ce stateau plecatele,

Parca inadins si mie, se strecoara pe hartie,
Ca un glas de ciocarlie sau o soapta mai tarzie
Si ca o strigare lina a iubitului sa vina,
Ochii-mi se umpleau de dor, spunand ca si in amor,
Ca e mult si nu mai vine ca sa steie langa mine.

El, ce ma stia pe nume, imi lua demult anume
Inima si mi-o vrajea ca de asta ma durea:
Sa nu uit ca ma asteapta, sus in cer in partea dreapta.
Oh si eu lasand sorocii, caut sa ud mereu bobocii,
Dorului care crestea si sa fug ma tot facea.

Si alean nu mai gaseam si ca frunza rugineam.
Care cade dusa-n vant si de multe regretand.
Ce se lasa binisor, cum stia ca am sa mor,
Ca dor toate oasele si scartaie vasele,
Sufletului apasat de atata asteptat.

Si sa nu ma vada vrea suferind in fata Sa,
Fuge si se-ascunde-afara, sau pitita dupa scara,
Pe unde fiind pribeaga, ruga-mi prietena cea draga,
Iute sa se duca-n zbor vrea sa plece cu-al meu dor,
Unde stau ingerii sus si duc ruga la Isus.

Si in ea de am uitat, poate ca de mult oftat,
Alte nevoi mai grabite, vor fi sus acol' vazute.
Ca nu-i alta cale-anume sa se termine cu bine,
Daca am in har trairea si cer astazi mantuirea.
Si am semnat sunt convins, cererea, cu glasul stins.

Ea are stampila pusa si cu lacrimi e adusa,
Si-aminteste de-al meu dor, ca nu vreau apoi sa mor.
Ca mai am de ascultat, de urmat si de cautat,
Pe Cel ce inima-mi rapea si la El cu drag lua.

De atunci si eu pe lume, caut sa merg cum Domnul spune.
Sa-mplinesc ce-mi poruncise cand pe la mine venise
Si imi dirija cautarea, pas cu pas facand lucrarea,
Cum asteapta sa o fac, numai Lui sa-I fiu pe plac.

Apoi eu in fata Lui, primesc pacea Domnului
Si putere imi va da, ca sa merg pe calea Sa.
Cat voi fi in asta viata, am sa ma inchin in fata,
Si sa laud a Sa marire ca m-a umplut cu iubire.

A taiat ce ii durere, a legat orice putere
Care n-aduce onoare si e gata de schimbare.
Leac pe rana El a pus. Cine-i ca al meu Isus?
Si nu mai stau in tacere. El e singura-mi avere.

Si prietenul cel drag, care ma asteapta-n prag.
Ce ma ia de brat atent si-i cu mine permanent.
Stie sa fie candid si la fata e splendid.
Nu trece nepasator cand ii cer eu ajutor.

Si daca am o nevoie, ma ajuta si-mi da voie,
Sa ma bucur impliniind orice ruga sus urcand.
Caci Lui am jurat iubire si e singura-mi menire.
Pana moartea va veni sau la El ma va rapi.

Cine are asa ceva? sa ridice mana-as vrea,
Si-mpreuna de-L avem, pe Isus sa Il rugam
Pentru ziua pregatita si in clipa hotarata ,
Sa ne duca si pe noi cand va veni inapoi.

Amin