De n-ar fi fost

De n-ar fi fost

De n-ar fi fost, în zilele-ncercării,
De partea noastră, Marea-ţi Îndurare,
În lupta din adînc, cu valul mării,
N-am fi rămas, o clipă în picioare,

De n-ar fi fost, Puterea Jertfei Sfinte,
Ce ne-a adus din Cer, Harul iertării,
Ne-ar fi-nghiţit, a Iadului morminte,
Unde-am fi fost pe veci, sortiţi pierzării.

Ce-am fi fost noi, fără Iubirea-Ţi Mare,
Ce ne-a-nsoţit, în focul din cuptorul,
Unde-am fost aruncaţi, cu răzbunare,
De cei ce nu-l cunosc, pe Creatorul.

Să spună, fiecare, azi cu teamă,
Privindu-şi urma paşilor în vale,
De nu ne-ar fi avut, Tatăl în seamă,
Şi nu ne-ar fi-nsoţit, mereu pe cale...

De cîte ori, ne-ar fi zdrobit furtuna,
Sau, ne-ar fi nimicit, de tot vrăjmaşii,
De n-ar fi fost, cu noi întotdeauna,
Un Dumnezeu, să ne păzească paşii.

Să-l proslăvim, cu laudă şi-nchinare,
Pe Cel ce stă, pe Scaunul de Domnie,
Pe Dumnezeul nostru, Sfînt şi Mare,
Din veşnicie înspre veşnicie.

El n-a lăsat, să-nvingă rătăcirea,
În crezul nostru sincer, niciodată,
Ci a vegheat în noi, ca mîntuirea,
Să ne rămînă, sfîntă şi curată

Căci ne-a ales, să-i fim părtaşi la glorii,
Cînd lumea nu era, întemeiată,
Şi noi vom fi cîndva, biruitorii!
Ce vor primi, cununa mult visată.

Amin Octombrie 2004 Ilie Belciu