De n-ai fi Tu...

De n-ai fi Tu... nimic nu mi-ar aduce
În suflet bucuria de-a trăi,
De n-ai fi Tu... şi jertfa de pe cruce,
N-aş şti trăi cu dor de veşnicii.

De n-ai fi Tu... nimic n-ar fi în stare
Să mă înveţe cum e "a iubi",
De n-ai fi Tu... aş fi o arătare,
Un om pierdut în gânduri cenuşii.

De n-ai fi Tu... chiar soarele afară
De-ar încălzi pământul friguros,
În suflet aş avea iarnă polară,
Iar gândul mi-ar fi rece, neguros.

De n-ai fi Tu... chiar prieteni mulţi să fie
Amabili, veseli, veşnic grijulii...
Eu tot n-aş şti ce-nseamnă bucurie
Şi ce valoare are a trăi.

De n-ai fi Tu... chiar de-ar ploua o vară
Pe un pământ uscat şi însetat,
În suflet aş tânji ca o Sahară
După un strop din Harul revărsat.

Dar Tu eşti viu... şi dai valoare vieţii
Şi o trăiesc doar pentru că exişti.
Tu eşti prezent în zorii dimineţii
Şi cu iubire sufletul meu mişti.

Prin Tine viaţa mi-e mereu bogată
Şi lângă Tine ne-ncetat eu cresc.
O, Doamne, umple-mi astăzi viaţa toată
Şi fă mai mult, Isus, să te iubesc!