De n-ai fi Tu!

De n-ai fi Tu, Părinte-al îndurării
Să mă ridici când iarăşi sunt căzut
N-aş mai găsi putere şi speranţă
Şi în furtună n-aş avea un Scut!
De n-ai fi Tu, un Prieten Credincios
Ce mă-nsoţeşti când drumul e prea greu
M-ar birui atâţia spini pe cale
Şi-atâtea vorbe ce rănesc, mereu...
De n-ai fi Tu, Iubire nesfârşită
Să mă cuprinzi cu braţele de dor
Cum aş putea cânta de fericire
Şi cum, privind la cer să mă-nfior?
De n-ai fi Tu să mă ridici pe stâncă
Când valuri se întrec să mă doboare
N-aş fi putut la ţărmuri să ajung
De mult aş fi pierit pe-a vieţii mare
Dar eşti aici... Te simt ca o Lumină
Eşti Tot şi eşti în toate, dor aprins...
De n-ai fi Tu, cum aş putea în lume
Iubirea s-o cuprind din... necuprins?

Vulcan-03-05-2022
Mary