Cu Tine-am să mă laud

Cu Tine-am să mă laud Isuse orișicând
de Numele-Ți, cu dulce voi pomeni întruna
de mila Ta cea mare voi povesti plângând
de dragostea Ta scumpă voi lăcrima cântând
că-n haru-Ți fără margini mă-nvălui totdeauna.

Făgăduința-Ți sfântă mereu mi-o împlinești
cu tot mai largă mână și-n stări tot mai divine
lumina conștiinței tot mai curată-mi crești
iubirii tot mai nalte trăiri îmi dăruiești
și-n orice întâlnire vii tot mai drag spre mine.

În paza Mâinii Tale sunt tot mai liniștit
ca sub un scut puternic și cald în orice vreme
cu-aripa Ta m-acoperi în ceasul fericit
de simt că alt pe lume nimic n-am de dorit
nimic de-a mai ajunge, nimic de-a mă mai teme...

O, cum să nu mă laud cu Tine-atunci Isus
și cum să nu-Ți cânt Ție cu dor tot mai fierbinte
când încă dinainte de-al nopții mele-apus
mi-ai răsărit un soare atât de drag și sus
de nu-mi văd de lumină parcă nimic nainte.