Cu recunostinta

CU RECUNOSTINTA


*
Te laud Doamne! Din toată inima mea,
Pentru iubirea ce mi-a dat izbăvirea,
Pentru jertfa ce mi-a semnat mântuirea,
Prin moartea Ta, ce mi-a dat învierea.

Te laud Doamne! Că-mi eşti sprijin mereu,
În harul ce s-a revărsat de la Dumnezeu.
Te-ai îndurat, când păcatul mă apăsa greu,
Ţi-a fost milă de durerea sufletului meu.

Te Slăvesc, căci m-ai curăţit de zgură,
Ţi mi-ai dat iubirea Ta, în loc de ură.
Te laud, c-ai revărsat a iubirii căldură,
Din izvorul vieţii, fără de măsură,

Vin înaintea Ta, Isus, cu recunoştinţă,
Să-ţi mulţumesc, că mi-ai dat o credinţă,
În bucuria ce inundă întreaga-mi fiinţă.
Voia Ta să fie necurmat, în a mea voinţă.

Cu recunoştinţă îţi aduc mulţumirea mea,
Pentru că răul să mă doboare, nu va putea,
Şi nimeni împotriva Ta, nu va putea să stea.
Nimic nu-mi va tulbura: pacea şi dragostea.

Pentru mintea sănătoasă, te laud viaţa toată,
Pentru cuget nou, o inimă sinceră şi curată,
Pentru voinţa, să nu te părăsesc niciodată,
Pentru puterea, să merg pe calea Ta, dreaptă.

Îţi mulţumesc Doamne, că n-ai uitat de mine,
Şi-ai pus iubirea, suferinţa să-mi aline.
Sub aripi ocrotitoare, mi-e nespus de bine.
Cum aş putea să mă las, Doamne de Tine?

Când n-ai lăsat să-mi fie păcatul, stăpân.
Sufletul meu, n-ai lăsat rătăcitor şi păgân.
Lângă Tine, vreau o veşnicie să rămân.
Recunoştinţa mea toată, nu pot s-o amân.

Slăvit să fii, ai sădit iubire în inima mea,
Să pot iubi ca Tine, Doamne, mult aş vrea.
Prin Duhul Sfânt primesc mereu, puterea,
Ca orice fel de-ncercare, să nu pară grea.

Spală-mi mintea toată, de gândurile nebune,
Lasă izvorul luminii, să-mi toarne cele bune,
Vreau să fiu lumină şi sare pentru lume,
Ca lumea toată, să cunoască Sfântu-ţi Nume.

Să vadă-n mine, cât de minunată e lucrarea,
Ce-ai făcut-o în viaţa mea toată, schimbarea,
Să vadă cerul cum îşi desfăşoară splendoarea,
Departe de Tine, nimeni, să nu poată să stea.

Doamne în veci de veci, Numele Tău fie Slăvit,
Slăvit să fi în veci de veci, Mirele meu iubit.
Cuvântul Tău a fost mereu pâinea ce m-a zidit,
Când suferinţa cu val după val, m-a lovit.

Dragostea Ta minunată, ades m-a împresurat,
S-a cuibărit în suflet şi-n inimă mi-a dat,
O credinţa vie în nădejdea, că-n cerul minunat,
Sufletul meu o veşnicie, se va fi bucurat.

Cu recunoştinţă, înaintea Ta vin, să-ţi mulţumesc,
Cu toată fiinţa mea, în orice clipă să Te Slăvesc,
Doamne, sfinţirea, s-o faci Tu, în mine, doresc,
Sunt slabă, mărturisesc, dar Tu şti cât te iubesc.

Amin!