Cristalul cerului

Cristalul cerului
Aș vrea al cerului cristal,
în mii de cioburi să se spargă.
Să fie cale liberă spre Domnul,
și porţile larg, cerul să-mi deschidă;
Iar eu, să stau în poarta larg deschisă
și să aştept, să cadă peste mine,
cioburi din binecuvântarea sfântă,
trimise de Tine din înălţime.

Să laşi Isuse câte-un ciob
din fiecare roadă a duhului;
Să pătrundă-n inima de rob
și pulbere să se facă-n mine.
Iar Tu Isuse, meşter bun și iubitor
să-mi poleiești pereții inimii;
Aşa voi arăta tuturor
că roadele Duhului le port cu mine.
Un ciob, din fiecare roadă
îmi este îndeajuns ca toţi să vadă
un creștin ce te urmează pe Tine.

Isuse, meşter bun, nu mă dezamăgi.
Te rog lucrarea să Ți-o termini.
Pe pereţii inimii, poleiţi cu roadele,
Cu dalta sculptează-mi poruncile;
Ca pe o pecete zidește-le-n suflet.
Să nu Te uit în al meu umblet.

Mă străduiesc să fiu la lucru
în fiecare zi, chiar de e greu.
O siguranță vreau din partea Ta:
Toarnă-n mine înțelepciunea
să ştiu cum să mă port la bine și rău
când sunt la lucru în câmpul Tău.
Vremile sunt cele din urmă:
război cu Satana şi fiii săi din umbră.

În fiecare zi mă străduiesc o Doamne,
să fiu creştinul care-ți place Ție.
Să demonstrez că port în mine
roadele și cu poruncile.
Şi chiar dacă eu, ultimul voi fi -
ce va păşi pe poarta mântuirii,
important va fi ca sufletu-mi
să trăiască în veșnicie,
alăturea de Tine.

AMIN.