Cerul

Cerul, loc de pace plin şi de slava lui Cristos,
Loc sfânt binecuvântat şi negrăit de frumos.
E locul fără durere, fără chin şi suferinţă,
Locul unde poţi ajunge doar prin sfântă pocăinţă.

Acolo-i Cetatea sfântă, Ierusalimul ceresc,
Cu porţi de mărgăritare, străzi de aur ce lucesc.
Zidurile împodobite cu safir, smarald, iaspis...
Pietre scumpe preţioase, frumuseţi de nedescris.

Acolo nu este noapte, doar slava lui Dumnezeu,
Care luminează veşnic şi făclia, Mielul Său.
Sus în cer e pomul vieţii ce rodeşte ne-ncetat,
Apa vieţii care curge, izvor cristalin curat.

Doamne câtă măreţie... Ce splendori de negrăit,
Câtă pace, armonie este-n cerul mult dorit.
Cei neprihăniţi au parte de cerescul paradis,
Cei cu inima curată vor intra pe porţi de vis.

Ei vor fi chemaţi pe nume, răsplătiţi în cerul sfânt,
Pentru viaţa ce-au trăit-o cât au fost jos pe pământ.
Slavă Ţie Doamne mare pentru cerul minunat,
Pentru locul plin de slavă fii-n veci binecuvântat!
Amin!