Ce iubire, ce har

Azi cuvintele mele, se înalță la stele,
Printre spații albastre, se nasc mii de astre,
Iar eu, peregrin, purtând haină de in,
Curățit și smerit, sunt de Tine primit!

Ce iubire, ce har, am găsit la calvar,
În speranță și dor, toate relele mor,
Mă transform tot mai mult, când de Tine ascult,
Las în urmă păcat, sunt un om transformat!

Nu mai pot fi ce-am fost, Tu mi-ai dat, Doamne-un rost,
Eu Te laud acum, mi-ai croit un alt drum,
Lumii spun c-ai venit, pentru mine-ai murit,
Ca să cred, să Te-aleg, ca să fiu iar întreg!

Da, demult am pierdut, și credință și scut,
Duhul meu divizat, între har și păcat,
S-a-nnoit rând pe rând, s-a-ntregit ascultând,
Astăzi sunt credincios și-Ți slujesc bucuros!

Când privesc către cer, nu mai sunt un stingher,
Știu că sunt înfiat, chiar mai mult, sunt salvat,
Văd dincolo de nori, fericiri și splendori,
Doar puțin mi-a rămas, din al vieții scurt ceas!

Chiar de timpul de-acum, îmi scurtează-al meu drum,
Nu mă tem de ce-o fi, că e noapte sau zi,
Ești prezent, Domnul meu, Tu-mi ridici orice greu,
Lacrimi ștergi, iei dureri și îmi dai mângâieri!

Dai putere și-avânt! Rugăciune și cânt,
Îți înalț zi de zi, până-n clipa ce vii,
Iar atunci, printre sori, duhul plin de fiori,
Nefiind pământesc, va cânta imn ceresc!

Glorie Lui, glorie Lui, astăzi cânt Mielului,
S-a născut pe pământ, este Domn și Cuvânt,
Adevăr și Lumină într-o lume păgână,
E Izvor și e Pâine, e acum dar și mâine!

Când cuvintele tale, zac tăcute în vale,
Când nu vezi sori și stele, și poverile-s grele,
Să nu uiți că Mesia, poate da bucuria,
El e Pace și Viață, e îndemn și povață!

Te ridică, privește, raza lunii cum crește,
Răsăritul de soare îți va da-nviorare,
Te încrede-n Cuvânt, cât trăiești pe pământ,
Doar așa biruiești, dacă-n Dragoste crești!

28/12/2020, Barcelona- Lucica Boltasu