Ce inimă ai Tu, Isuse!

Ce inimă ai Tu, Isuse, ce inimă de Dumnezeu
Deși-a venit ca să Te lege, l-ai vindecat pe-acel evreu!
Tu i-ai lipit la loc urechea, și l-ai atins vindecător
În loc să-l pierzi plin de mustrare, Tu l-ai iubit mai arzător!

Ce inimă, ai Tu, Isuse, să nu Te superi pe dușmani
Să le vorbești frumos acelor care Te vând pe câțiva bani
"Prietene" i-ai zis atunci acelui fiu ce Te-a pierdut
Și i-ai primit chiar sărutarea, deși Te-a ars și Te-a durut

Ce inimă ai Tu, Isuse, să împarți pâinea cu cățeii
Din firimiturile căzute, Tu ai hrănit-o pe femeie
Ce inimă ai Tu, Isuse, să vezi pe cel mai ne-nsemnat
Când sub smochin stătea în taină, Tu l-ai văzut și l-ai chemat

Ce inimă aveai, Isuse, când orbul te striga căzut
Când ceilalți îl certau mai tare, l-ai vindecat, căci Te-a durut
Ce inimă ai Tu, Isuse, să scrii tăcut doar pe nisip
Atunci când pietrele trebuiră să îmi zdrobească al meu chip

Ce inimă ai Tu, Isuse! N-ai părăsit nici pe acel
Ce la acea strajă din noapte s-a lepădat de Tin' și el
Ce inimă ai Tu, Isuse, să faci un slujitor aparte
Chiar din acel care ducea mai aprig pe ai Tăi la moarte

Ce inimă ai Tu, Isuse, să Te-ngrijești de toți oricând
Când Ți-a fost milă de mulțime c-a flămânzit tot ascultând
Ai luat din pâine și din pești, le-ai împărțit la fiecare
Așa cum astăzi ne mai frângi bucăți din Pâinea Ta cea mare

Ce inimă ai Tu, Isuse, ca să nu treci nepăsător
Pe lângă-acei ce-nesuferiță așteaptă leac alinător
Căci Tu porți cauza celor singuri, ești ajutor pentru acei
Ce n-au pe nimeni să ii bage în scăldătoare, pe alei!

Ce inimă ai Tu, Isuse, și-n ceasul cel din urmă al Tău
Tu Te-ai rugat pentru iertarea acelor ce Ți-au fost călău
Ce inimă ai Tu, Isuse, ce inimă de Dumnezeu
Ca să primești oricând la Tine pe-un păcătos precum sunt eu!