Cartea lui Iov - Cap. 38 Răspunsul Domnului

Cartea lui Iov - Cap. 38 Răspunsul Domnului

Din mijlocul furtunii răspuns-i-a Dumnezeu
Tu cine eşti fiinţă să-ntuneci planul meu?

Ȋncinge-ţi brăcinarul ca un viteaz de eşti
Eu să te-ntreb în taină şi tu să-mi poveşteşti.

Unde erai când Ȋnsumi eu am făcut pământul
Când peste mări prin noapte mi-a străbătut Cuvântul?

Unde erai când veşnic eu am întins frânghie
Şi-am pus ca pe nimica ţărânii temelie?

Sau cine-a prins dar piatra de unghi în cap la toate
Când stelele şi fiii cântau în cer prohoade?

Sau cine închise marea cu porţi ca pe-un infern
Când cobora-nvrăjbită din pântecul matern?

Cin-i-a făcut ei haina de nori şi-ntunecare
Şi i-a zidit zăvoare sau i-a tocmit hotare?

Şi-a poruncit să ştie deci unde să-şi oprească
Trufia ei din valuri şi zbaterea-i firească?

De când eşti tu în lume ai comandat la zori
Să scuture pặmântul de rele şi erori?

Ori preschimbat-ai oare tu viaţa vreodată
Ca să îmbraci tot chipul c-o haină adevărată?

Şi răii să rămână afară din lumină
Ca braţul nedreptăţii zdrobit sub ghilotină?

Sau ai văzut adâncul şi-ai străbătut tu oare
Acolo unde marea se-ntoarce la izvoare?

Sau poarta nemuririi ţi s-a deschis vreodată
Să desluşeşti în umbra pieirii ce se-arată?

Sau priveghind pământul deasupra ca în vis
Văzut-ai tu lumina oprită în abis

Şi cum din întuneric îşi face ea cărare
Şi vine ca zăpada pe mări crepusculare?

De unde vine vântul şi încotro se-ndreaptă
Şi care locuinţă de linişte-l aşteaptă?

Pustiului cu buza aprinsă de văpaie
Cine-i adapă setea cu stropi curaţi de ploaie

De încolţeşte iarba ca barba pân-la brâu
Sau roua cin-preface în pietre de pârâu?

Cine-a deschis burduful? Cine aduce ploaie?
Şi fulgerul pe ceruri ce mână-l înconvoaie?

Poţi să înnozi tu frânghii cu stele de pe cer
Sau Orion să-l scuturi din plasa-i de eter?

Sau poruncind la zodii să faci deci mai devreme
Ca ursul de prin hăuri umbroşii pui să-şi cheme?

Cunoşti tu legea sfântă a cerului dintâi
Sau pe pâmânt la toate ai pus tu căpătâi?

Şi-nţelepţindu-ţi mintea cu har din Sfântul Duh
Dai tu înţelepciune la cele din văzduh

Astfel ca într-o clipă zenitul să lipească
Pe fruntea lui senină ţărâna pământească?

La tot ce vieţuieşte: şi leu şi mielul blând
Le potoleşti tu setea şi pântecul flămând?

Răspunde-mi dar fiinţă ce-ntuneci planul meu:
Eşti tu la toate-acestea stăpân şi Dumnezeu?

Copyright © 2016 Marin Mihalache