Cântarea Mielului

Cântarea Mielului

(Cuprinde Ap. 14.2-3; 15.3-4)

Din ceruri sus, se-aude vuiet
Ca de-ape mari, învolburate,
Şi mai puternic, ca un tunet,
Reverberând, el tot străbate.

E freamăt de-o nouă cântare
Ce nimeni, n-o poate învăţa,
Doar cei din marea încercare
De-acum în veci, o vor-nălţa.

Pe muntele ce sfânt, ... Sion
Vor fi cu-Acel, ce i-a salvat
Rascumpăraţii-n ceresc ton
Cântând un imn, de neuitat.

Pe marea de foc şi de sticlă
Din alăutele lui Dumnezeu,
Îl vor cânta, ştiind să-l zică
E imnul lor, din ceasul greu.

Este cântarea ce-a pus capăt
La confruntarea, în biruinţă,
Şi bucuria-i mare-n freamăt
Că sunt scăpaţi de suferinţă.

E-acea cântare, a lui Moise,
Cântarea scumpă a Mielului,
Şi-acei ce-n chinuri suferise
Dau gloria toată, Domnului:

" O! Mari lucrări şi minunate!
Doamne Dumnezeu şi drepte,
Sunt ale Tale căi, adevărate,
Din veşnicii ieşite, înţelepte!’’

" Că Tu eşti Cel Atotputernic,
Peste Neamuri toate Împărat,
Şi orice om, în chip cucernic
Genunchiul, şi-l va fi plecat!’’

" Cine nu se va teme Doamne,
Stând în prezenţa slavei Tale?
Nimeni, nu poate să întoarne
Poporul Tău de pe-a Ta cale!’’

" Cine nu va slăvi Numele Tău,
Prin judecăţile cele împlinite?
Căci le-ai turnat peste cel rău
Prin răsplătiri mari şi-ndoite!’’

" Că numai Tu, unic eşti Sfânt
O! pentru c-astfel ai judecat,
Şi Ţi-ai păstrat prin legământ
Pe-al Tău popor răscumpărat!’’

" Mulţimi de neamuri vor veni
’Naintea Ta, să Ţi se închine,
Care într-un glas vor pomeni
Gloria-n veci, ce-Ţi aparţine!’’

" Prin judecăţile mari, arătate,
O! dreptatea Ţi-ai descoperit,
Ca pulsul Alfei vieţii-n toate,
Să bată, în planu-Ţi împlinit!’’

Flavius Laurian Duverna
11 ianuarie 2011