Cântarea mea răsună în nori

Cântarea mea răsună în nori

Cântarea mea răsună în nori,
Un fior dulce, glas de zori.
Strune de ceață cântă-n zare,
Cerul deschis, plin de îndurare.

Dorul meu zboară, frânt în zbor,
Ecoul lui, un sfânt fior.
Iisus, vino, de ce nu vii?
Sufletul meu Te așteaptă să fii!

Mângâieri adun din vânt,
Durerea mea, un sfânt cuvânt.
Căutând izvoare în dogoare,
Prin valuri pline de cântare.

Iubirea mea, dorul mare
Mersul meu pe-a vieții cărare.
În anotimpuri nu m-am închis,
Cântul meu cerul a deschis.

De ce Doamne, lumea-ai făcut?
De ce-n viață l-ai lăsat neînfrânt?
Chipul omului ai șlefuit,
Dar neascultarea-ai primit.

Zile însorite ai dăruit,
Nopți liniștite-ai țesut.
Vremi și anotimpuri au venit,
Anii noștri în clipe s-au stins.

Tinerețe cu muguri și sevă,
Flori colorate, stele în revă,
Toamna șireată ne-a venit,
Dar rodul bun am adunat.

Acum pășesc pe covor alb,
Dalb părul meu, obosit alb.
Cântarea mea după nori răsună,
Ruga din Vale, iertare adună.

Din pământul păcătos am lăsat
Zgura jos, pregătit am stat.
Iisus, deschide-mi ușa cerului Mare,
Să pășesc în lumină și binecuvântare!

Alghero/22/03/2026