Când mi-a fost greu, ai fost cu mine!

Când mi-a fost greu, ai fost cu mine!


Îţi mulţumesc, ai fost cu mine
Atunci, când am fost încercat
Eu, nu mă mai despart de Tine
Greu de va fi, mă lupt, mă zbat

Să fiu al Tău şi-n încercare,
Când prin cuptor voi fii trecut
Să fiu şi-n binecuvântare,
Eu, nicicând nu pot ca să uit

Căci, numai Tu ai fost cu mine
Când, totu-n jur s-a prăbușit
M-ai ridicat de jos, mi-e bine,
A mele răni, le-ai oblojit

Tu, mi-ai dat multă mângăiere
Când eram jos, căzut de tot
Şi numai Tu, mi-ai dat putere
Când am simţit că nu mai pot.

Curaju-mi, de tot dispăruse
Şi trupu-mi zdrobit, mă durea
Ai întărit ca cele spuse
De Tine, veşnic vor dura

Tu, nicicând nu vei da uitării,
Pe cel ce este jos, căzut
Tu poţi lăsa loc larg, iertării
Când vezi că răul a durut

Când toți pe lângă mine trec
Şi mă privesc nepăsători
Eu, cu privirea îi petrec,
Văd chipuri, care-mi dau fiori

Nu văd milă pe faţa lor,
Văd, doar dispreţ şi nepăsare,
Nu vor să vadă că eu mor
Sunt năucit, de disperare.

Doar ochii Tăi înlăcrimaţi,
Sunt aţintiţi asupra mea,
Îi văd, frumoşi, dar întristați
Doar Tu mă ții, cu mâna Ta

Toţi cei ce trec, sunt ocupaţi,
Necazul altora nu-i doare,
În a lor treburi concentraţi,
Trăiesc uşor, în nepăsare

Doar Tu ai milă pentru mine
Ceilalţi, cu vorbe consolează
Iubirea Ta doar, mă mai ţine,
Când a mea minte, delirează

Când, deznădejdea mă cuprinde
Şi orice aş face ca să scap,
Văd mâna Ta care se întinde,
Mă mângâie uşor pe cap.

Îmi simt inima încălzită
Putere simt şi am curaj
Iubirea -Ţi caldă şi cinstită
Mă scoală din delir, sunt treaz

Şi ochii îmi îndrept spre Tine
De mâna Ta, nu mă desprind
Milă Ţi-a fost, şi mi-ai vrut bine
Mi-ai văzut ochii trişti, plângând,

Voi fi al Tău, pe veşnicie
Şi credincios Te voi sluji
Eu, vreau ca toţi de acum să ştie
Te voi iubi, cât voi trăi.

Amin

Câmpia Turzii, 22 februarie 2012