Cainta

Te chem acum,o,Doamne,din praful vietii mele,
Ma plec ‘naintea ta,cu gresurile mele
Ti-aduc povara plina de multele-mi suspine,
Ti-nalt cantari de jale,de chin,de lacrimi pline…

Caci multe-am stans din lume,in traista vietii mele,
Si n-am inaintare,si n-am nicio putere
Ma simt rapusa,Doamne,legata si batuta
Crezutu-m-am prea tare,si Doamne-am fost infranta…

Acestea nu sunt versuri ce vreun poet le-a scris,
Sunt gandurile mele,e sufletul meu stins
E rugaciunea care ti-aduc plangand ‘nainte
Primeste-ma,Te-ndura,ma iarta,Bun Parinte…!

Nici nu mai stiu de unde sa-ncep sa-ti spun durerea
Caci mult prea multe gresuri mi-au inundat gandirea
Si fapta,si vorbirea,si traiul meu,si portul
Si haina vietii mele am murdarit in totul…

Caci iata,nevegherea,m-a dus la atipire
Si-n casa mea intrat-a un hot,o ispitire
Cand casa nu-I pazita ce crunt este lovita,
Asa sunt eu,o Doamne,sunt goala,parasita….

Ma recunosc in totul,nu vreau nimic s-ascund
Caci ochii Tai,O,Doamne,chiar intunericul patrund
Te rog frumos ma iarta,ma spala,si ma-mbraca
Din nou in haina alba,de tot ce-I rau ma scapa…

Promit sa las pacatul,sa nu mai fac ce-I rau
Ma pocaiesc de toate,ca sa fii Domnul meu
Ma alipesc de Tine,cu toata fiinta mea
In Duhul Tau,supusa,vreau sa fiu fiica Ta!...

Asa precum Pastorul,cu oaia cea pierduta,
O strange bland la pieptu-I,gasind-o ratacita
Ma strange,Doamne,astazi.la pieptul Tau de Tata,
Dupa iubirea ta-mi tanjeste fiinta mea-nsetata….

Nu vreau pentru o clipa,sa-mi pierd viata draga,
Pentru pacatul firii,sa sorb iar din otrava
Nu vreau sa mai dau pretul firescului pamant,
Caci pretul vietii mele,Isus,Tu l-ai platit!...

Vreau sa slujesc cu ravna,cu inima intreaga,
Doresc sa fiu lumina,sa nu mai fiu o pleava,
Ci grau curat sa fiu,si sare
Placuta pentru Domnul,lipita de El tare…

Te rog ajuta-mi,Doamne,neputincioasa fire,
Sa biruiesc in lupta,sa fiu umplut de Tine…
Ca slava Ta,o Doamne,in viata mea s-o port
Viu sa fiu pentru Tine,iar pentru lume mort!...