Bunul meu Samaritean

Pe drumul ce cobora spre cetatea Ierihon
Mai la vale, după o stâncă era prăvălit un om.
Plin de sânge, dezbrăcat, bietul om abia gemea
Dintre cei care treceau, nimeni nu se-apropia.

Căci în noaptea ce trecuse, doi tâlhari l-au atacat
L-au bătut cu bâtele, de haine l-au dezbrăcat,
I-au luat bănuții toți, toată marfa ce-a avut
Și în noaptea întunecată amândoi au dispărut.

Dimineața, în zorii zilei când natura se trezește
Și când soarele auriu razele își despletește,
Pe calea care coboară din Ierusalim cetate
Se-aud pași grăbiți ce trec apăsați de greutate,

Lumea urcă și coboară toți în graba lor fugară,
Ochii lor par să nu vadă acel om ce stă să moară.
Căci prin fața lui trecuse și-un preot mai bătrânel
Ce-l văzuse în praf căzut dar plecă de lângă el.

O clipă nu s-a oprit, nici măcar să îl privească
Darămite să-l atingă sau să îl doftoricească.
Își văzu de drumul său alergând parcă grăbit
Căci la Templu trebuia să slujească negreșit.

Mai apoi pe lângă el a trecut și un levit
Ce urca ducând o liră și părea că-i obosit.
L-a văzut zăcând în tină plin de sânge închegat
Dar a mers în calea sa și la om nu s-a uitat.

Multă vreme n-a trecut și de sus venind pe cale,
Un samaritean milos cobora mergând la vale,
Cu măgarul plin de saci și de sarsanale pline
S-a apropiat de dânsul, rănile să i le aline.

Și-a rupt poala la cămașă și cu apă din ulcior
A spălat rănile adânci al bietului muritor,
Le-a legat c-o pânză moale ce-o avea pusă-n-tr-un sac
A turnat ulei și vin și-astfel le-a dezinfectat.

I-a vorbit cu voce blândă și încet l-a dezmierdat,
I-a pus haina sa pe umeri și cu ea l-a îmbrăcat
Și l-a ridicat pe brațe și l-a pus pe măgăruș
Și la primul han s-a dus să-i găsească un culcuș.

Toată ziua, toată noaptea l-a tratat cu bunătate,
L-a vegheat în noaptea grea, el s-a îngrijit de toate,
Iară-n ziua următoare de la han când a plecat
Din desagă a scos doi lei și hangiului i-a dat.

Și-a promis că se va-ntoarce la sfârșitul săptămânii
Ca să îi dea ce-a cheltuit, la întoarcere, toți banii.
Să lase pe bietul om, ca să se înzdrăvenească
Sănătos la casa lui, în curând el să pornească.

***
Dragul meu Samaritean, cât de bun și iubitor,
Cât de minunat și sfânt, ești al nostru Salvator!
Tu ne-ai ridicat din tină, ne-ai spălat de-a noastră vină
Și ne-ai dat o haină nouă strălucind de a Ta lumină,

Ne-ai spălat în al Tău sânge când pe cruce ai murit,
Ne-ai umplut cu Duhul Tău, de păcat ne-ai dezrobit.
Tu ne-ai ridicat de jos și ne-ai dat un nume nou
Că acum Tu ne ești Tată, noi copii de Dumnezeu.

Laudă, cinste și mărire, Ție îți mulțumesc nespus
Pentru harul Tău cel mare, mă închin acum supus,
Te aștept Isuse drag să apari pe albii nori
Să mă duci în casa-Ți plină de Lumină și splendori.

Amin!
31.10. 2025