Babilon

Babilon

Pe malurile râurilor Babilonului,
Stătea plângând poporul Domnului,
Şi cu durere-n suflet şi-amintea
Ale Sionului cântări și lauda.

Harfele erau ascunse bine
Prin sălciile ţinutului Babilon,
Stăpânii asupritori, doreau să știe
Cântările de bucurie din Sion.

O, Doamne, oare cum să cântăm noi,
Frumoasele cântări de bucurie?
O, Doamne, oare cum să cântăm noi,
Pe pământ străin, a Sionului cântare?

Vrem să scăpăm de suferință,
De asuprirea acestei lumi.
Vrem să ajungem în Ţara Sfântă,
Ne-am săturat de-al pământului silnici.

Ajută Doamne, al Tău popor,
Scapă-l de marile încercări,
Căci poartă-n inimă atâta jale și dor,
Dorim Ierusalimul din*nalte zări .

Ierusalime, nu te vom uita,
Că tu ne eşti mereu speranţă;
La tine vom ajunge toţi cândva,
Cântând de bucurie osanale, ”Slavă!”

Acolo sus pe malurile sfinte,
Cu totii vom uita de Babilon;
De această lume sortită pieirii,
Cântând cântările din Sion.

Cu arfe, alăute şi chimvale,
Cântările sfinte vom cânta;
Va fi în cer o mare sărbătoare
Că am scăpat de acest pământ babilonian.

Dorim cu toţii dimineaţa revederii,
Şi vom cânta cu toată bucuria
În cor cu îngerii-mpreună,
Cântarea aleşilor din Valea Plângerii.

ALGHERO 23/11/2011