Atât ești de bun

Atât ești de bun, scumpul nostru Isus,
Când jos te apleci spre un suflet plângând;
Ridici o povară ce-apasă nespus
Și ochii de lacrimi îi ștergi rând pe rând...

Atât de milos Îți faci timp ca să stai,
S-asculți chiar suspinul din sufletul său,
Cuvinte când n-are, prin Duhul îi dai,
Aduci mijlocirile Tatălui Tău.

Atâta de blând îl ridici pe căzut,
I-arăți că Îți pasă de greul ce-a dus,
Că lupta ce-o duce, din cer ai văzut
Și nu îl lași singur să fie răpus.

Atât de ușor Tu îi torni untdelemn
Pe răni, ce întâi le-ai spălat de noroi
Cu sângele-Ți sfânt ce, pe crucea de lemn,
Pe dealul Golgotei l-ai dat pentru noi.

Atât de adânc – până-n suflet privești...
Nimica de Tine nu este ascuns
Și razele Tale din sfere cerești
În orice ungher cu lumină-au pătruns.

Cu-atâta căldură, ai morții fiori
Degrab îi alungi de pe-al inimii prag
Și-n loc Tu îi pui ale Tale comori
Să poată să-Ți cânte din suflet cu drag.

Atât de frumos ești, Isus, Domnul nost,
La viață aduci chiar toiagul uscat
Ce-n grea apăsare a stat fără rost.
Dar azi, la cuvântu-Ți, chiar roade a dat.

Atât de gingaș, cu veșminte îmbraci
Pe cel dezgolit de-al ispitei șantaj...
Redai demnitatea, un fiu Tu îl faci,
Spre-o liberă viață îi dai iar curaj.

Atât de-nțelepte povețe sădești
Prin sfântul Cuvânt într-un cuget curat,
Căci mintea bolnavă Tu poți să-nnoiești –
Procesul acesta e-un har minunat.

Atât de duios o chemare mai faci
De-a sta lângă Tine, oricine ar fi,
Căci lângă Păstorul cel bun și dibaci,
Acces n-are lupul, să poată răni.

Atâta de sigur e cel care stă
Aproape de Tine la bine și greu,
Ce ziua și noaptea el slavă Îți dă
Și calcă pe urmele Tale mereu.

Atâta putere e-n Tine, Isus,
Ne ții în picioare prin veacul cel rău,
Căci ancora noastră e-n ceruri, e sus,
Și cel ce ne-ajută e doar Duhul Tău.

Atâta iubire spre oameni emani,
Topești orice zgură-a păcatului lor;
Putere mai are și azi, peste ani,
A dragostei jertfă, al Domnului dor.

Mă-nchin cu uimire – un bulgăr de lut –
Căci merite n-am, doar poveri și suspin...
De ce mă iubești și cu har m-ai umplut? !
Eu azi nu-nțeleg, dar Te laud! Amin!