Atât de mare e iubirea

Atât de mare e iubirea ce-o simt Isuse pentru Tine,
Tresaltă Duhul şi fiinţa şi toate gândurile-n mine,
Iubitul meu, nu sut cuvinte ca să exprim tot ce-aş dori,
Eşti tot ce vreau, Prieten, Frate şi Mire Sfânt din veşnicii.

În fiecare zi Isuse, Îţi sorb cuvintele de aur,
Ele sunt hrana ce-mi dă viaţa, le strâng cu drag ca pe-un tezaur,
Tu zilnic Doamne-mi dai putere şi mă îmbraci cu-a Ta iubire,
Îmi spui mereu că prin sfinţire, m-apropii de desăvârşire.

Iubitul meu din zări senine, adesea plâng în aşteptare,
Aş vrea să vii, să-mi fii aproape, să-mi dai a Ta eliberare,
Dar Tu mă mângâi şi în şoapte, îmi spui prin Duhul Tău cel Sfânt,
Că nu mai este mult, se-apropie a Ta venire pe pământ.

Ai rânduit ca neputinţa să-mi fie un ţepuş în carne
Şi tot aştept ca Îndurarea, o vindecare-n trup să toarne,
Dar, Mire scump, mă-ncred în Tine şi în a Ta înţelepciune,
Eu ştiu că poţi doar prin poruncă, să faci în mine o minune.

De nu-mi îngenunchiai fiinţa şi mă lăsai în rătăcire,
Eu n-aş fi cunoscut iertarea, dragostea Ta şi-a Ta jertfire,
Aş fi umblat fără o ţintă, bezmetic, fără de hotar
Şi la sfârşit mi-aş fi dat seama, că lupta a fost în zadar.

Dar mă iubeşti cum nimeni altul şi-Ţi sunt dator iubite Miel,
Că Ţi-ai dat viaţa pentru mine, Tu, Domnul meu, Emanuel,
Când Dumnezeu este cu mine, de cine oare să mă tem?
Nu-mi este frică de furtună, nu vreau să plâng, nu vreau să gem!

Te rog Isuse doar o clipă, priveşte înspre faţa mea
Şi lasă-mă să-Ţi calc pe urme, să mă ating de haina Ta,
Mă-ncred în tot ce spune Slova şi când mă rog, eu am credinţă,
Căci ruga-mi e după-a Ta voie şi-ngenunchez în umilinţă.

Iubitul meu, Mire din slavă, făcut-am legământ pe viaţă,
Eşti un Izvor de apă vie, eşti Steaua mea de dimineaţă,
Rostesc cu drag al Tău scump Nume, din ochi îmi curg lacrimi de dor
Şi mă înalţ mai sus de stele, purtat de-al dragostei fior.

24/01/13, Barcelona- Lucica Boltasu