Atât de bun eşti Doamne!

Atât de bun eşti Doamne, atât de-ndurător!
Ochiul Tău veghează în grijă părintească,
Ne-ai luat pe braţe când am trecut prin nor,
Ai prins din zbor săgeata să nu ne rănească.

Atât de bun eşti Doamne, de milă-atât de plin!
Tu ne dai aer, apă şi pâine din belşug,
Când Ţi-a fost Ţie sete omul Ţi-a dat pelin,
Iar Tu purtai în chinuri al omenirii jug.

Atât de bun eşti Doamne, atât de bun şi blând!
Iubire răstignită-n Golgota pustie,
În lunga Ta răbdare aştepţi să vezi venind
Cât nisipul mării un rod de mărturie.

Atât de bun eşti Doamne, Părinte iertător!
Încă îngădui Harul să curgă peste noi,
Aştepţi privind departe, un fiu risipitor,
Căci inima Îţi spune că vine înapoi.

Atât de bun eşti Doamne, frumos, desăvârşit!
Tu Ţi-ai rănit piciorul să ne culegi din hău,
Ne-ai curăţat cu Sânge pentru că ne-ai iubit,
Iubirea ne-făşează ca perle-n Trupul Tău.

Atât de bun eşti Doamne! Dar cine să măsoare
Bunătatea-Ţi mare în zori multiplicată,
Când o trimiţi spre flori în razele de soare,
Prin Jertfa mântuirii spre omenirea toată.

Atât de bun eşti Doamne, sfânt Dumnezeul meu,
Îţi mulţumesc, Te laud din toată inima!
Palma-Ţi strivită-n cuie îmi este scut mereu
Şi-aripă să-mi iau zborul când mă vei chema.

Amin!