Ascultă-mă când am necaz!

Ascultă-mă când am necaz!
(dupa Psalmul 102)


Rugăciunea mea ascultă
Nu-Ți întoarce fața Ta,
Strigătul meu să ajungă
Să auzi, durerea mea

Urechile Îți deschide
Ca să mă auzi când strig
Inima mea e la Tine
Dar necazuri, mă înving.

Inima mea e lovită
E ca iarba de uscată
Nu mai e de loc hrănită
Viața mea, e terminată

Oasele-mi sunt de tăciune
Zilele, ca fumul pier,
Nu mai pot de o urâciune
Mila Ta, acum o cer.

Seamănă c-un pelican
Singur, umblând prin pustiu
Sunt o cucuvea și am
Casa dărâmată, știu

Pe un acoperiș de casă,
Pasăre însingurată,
La dușmani nici nu le pasă
Moartea, îmi doresc pe dată

Ei, jură în mânia lor
De tot să mă nimicească,
Tu, Te-ai depărtat ușor
Ca să mă batjocorească

Cu lacrimi, beau băutura,
Cu țărnă, pâinea mănânc,
Mare este lovitura
Și înfricoșat, eu plâng.

Doamne, însă Tu ești veșnic
De Sion, milă să ai
Numai Tu singur, ești vrednic
Din puterea Ta să dai,

Numai Tu Doamne, ești mare,
Îndurarea-I doar a Ta,
Sionul, poți să-L faci tare
Slava Ta, toți vor vedea

Rugăciunile ne ascultă
Acum suntem nevoiași
Să primim mila Ta multă
La dușmani, să nu ne lași

De sus, , din ceruri, privește
Prinșii de război cum gem,
Numele Tău se vestește
Și toți, de Tine se tem.

În Ierusalim se strâng
Popoare să Te slăvească
A lor guri cântă, nu plâng
Numele Tău, să -L vestească

Iar eu Doamne, Ție-Ți cer,
Zilele, Tu nu-mi lua,
Poți, nu mă lăsa să pier,
Să văd Și eu Slava Ta.

Toate-s pieritoare, trec,
Tu Doamne în veci vei fii,
Toate de jos, se petrec,
Tu, rămâi în veșnicii

Același vei fi oricând,
Anii Tăi, nu s-or sfârși
Sămânța mea pe pământ
Prin Tine, va dăinui!

Amin

Câmpia Turzii, 3 august 2011