Am căutat iubirea

Am căutat iubirea…


Am căutat iubirea visând la dulci cuvinte…
Am căutat iubirea, crezând in jurăminte
Am căutat iubirea, dar inima îmi plânge,
Ce dragoste i-aceea ce vine şi te frânge?

Am căutat iubirea în ochii tăi albaştri,
I-am înălţat spre stele, punându-i printre aştrii,
Am căutat iubirea în dulcea-ţi sărutare,
Dar s-a topit ca mierea pe buzele-ţi amare…

Am căutat iubirea în calda-mbrăţişare
Şi am văzut în tine doar marea mea scăpare…
Am căutat iubirea, urmându-te pe tine
Dar ce folos acum, când m-am pierdut pe mine?

Am căutat iubirea, crezând că am găsit-o
Dar m-a lăsat pustie, şi goală, şi zdrobită,
Am căutat iubirea, văzând-o doar în tine
Când ai plecat, ai luat-o şi-acum să plâng îmi vine.

Am căutat iubirea, cea vie, adevărată,
Care să-nvingă timpul, în veci să nu se piardă,
Am căutat iubirea curată, dulce, sfântă,
Dar a rămas blestemul pe soarta-mi mult prea cruntă.

Am căutat iubirea cu sufletul deschis,
Voios, curat, sfânt, mare şi-acum e doar prea trist. .
Am căutat iubirea să-mi schimbe viaţa-n bine
Vai, ce dezamăgire, când am crezut în tine!

Am căutat iubirea şi, Doamne, am găsit-o!
Aşa cum am visat-o, aşa cum am dorit-o!
Dar nu în vorbe goale şi şoapte prefăcute,
Nu-n ochi înşelători şi-mbrăţişări pierdute,

Ce lasă-n suflet goluri şi amintiri amare
Ce strânge fericirea la clipele fugare,
Eu am găsit Iubirea ce S-a jertfit pe Sine,
Ce-a suferit tortura, salvându-mă pe mine!

Iubire-adevărată, în veci ce nu se schimbă,
Care-a trecut prin iaduri ca moartea să învingă…
Schimbând amaru-n dulce, tristetea-n bucurie
Şi jalea-n fericire, făcând dragostea vie,

Făcând din moarte viaţă şi din mormânt Eden!
Trecând în nemurire pe omul ce-i peren!
Eu am găsit iubirea ce nu mă strânge-n braţe
Dar nici nu m-umileşte, ci-mi lasă-n suflet pace!

Eu am găsit iubirea şi, oameni, sunt salvată!
Sunt, oameni, importantă, nu-s doar o biată fată!
Eu am găsit iubirea ce mi-a schimbat vestmântul
Din şters în strălucire, din lut în nemurire!

O, Doamne, mulţumescu-Ţi că Te-am găsit pe Tine!
O, Doamne, ce miracol, căci m-ai ales pe mine!
Nu mai sunt ca şi oarbă să nu ştiu spre ce merg,
Ci am o cale clară, trasată şi-n Proverb.

O cale ce mă duce spre-o mare de iubire,
De pace, bucurie, speranţă, fericire,
Ce le-ai lăsat în viaţa-mi sfârşită de dureri
Şi-ai reaprins în mine sperantele de ieri!

Da, oameni, am speranţă! Căci Domnul e iubire!
Acea iubire mare ce-ţi dă chiar nemurire
Acea iubire sfântă, ce-o căutam de-o viaţă,
Ce e nepieritoare, ce sufletu-mi înaltă!

Acea iubire clară ce a lăsat în mine un dor de nemurire,
Acea iubire blândă ce-a zămislit în mine ocean de fericire!
E dragostea divină ce-n veacuri ea rămâne
O, Doamne, mulţumescu-Ţi că ai împărtăşit-o cu un biet om ca mine!

De cauţi şi tu, poate, iubire-adevărată,
Nu te opri în cale-ţi la inimi ca de piatră,
Ci roagă-L pe Cel Veşnic să Ţi-o arate-n Sine
Şi nu o s-o mai cauţi, căci va trăi în tine!