Acesta-I Dumnezeu!

Acesta-I Dumnezeu!

Din vânturi ce străbat a nopții umbră,
Ce șuieră prin stânci, pe înălțimi,
Din ei a plămădit înaripați în ceruri,
A modelat și oști, de heruvimi.

Din nori ce vin, pe un senin albastru,
Neașteptați la orizonturi largi, întinse,
Preface norii, în ropote de tunet,
Făcându-i cavaleri, cu fulgere aprinse.

În largurile mării ce nasc furtuni răzlețe,
Picioarele Își scaldă, din Sfinte Înălțimi
Iar unitatea verde, țesută-n albul iernii,
Mereu I-a fost covorul, întins de serafimi.

Chiar stele pe cer, ce sunt copiii nopții,
Ca niște stropi de aur, acolo sunt pictate.
Și botezându-le, în ligheanul vremii,
Domnițe le-a făcut, și nume-a dat la toate.

Lumina ce îmbracă a zilei strălucire,
În desul întuneric, o face într-o clipită.
Că noapte-i pentru om, ce n-are atâta minte,
Iar mătrăguna nopții, la El e zi-nsorită.

Nici o filozofie, nu poate să explice,
Și nici să copieze, că toate dau rateu.
De vrei să înțelegi cine-I Stăpân pe toate,
Privește-n jurul tău, Acesta-I Dumnezeu !

Viorel Balcan 12 februarie 2013