Tu ai plecat, bunicule!

..Tu ai plecat, asa cum ti'ai dorit
in cer, spre zarile senine
iar noi ramas'am tristi aici
sa plangem dupa tine!

In juru'ti stam la masa'ceasta
strapunsi de grele amintiri
si inima din piept ne plange
ca ai plecat dar n'ai sa mai revii

ai stat multi ani in tamplarie
si multe usi facut'a mana ta
iar astazi pleci in vesnicie
si'nchizi o alta usa'n urma ta

insa deschizi cu bucurie
o usa ce nicicand n'ai fi putut lucra
c'aceasta fina maiestrie
e a lui Dumnezeu cu mana Sa

deschizi si inc'o lasi deschisa
ca cei ce sunt aici s'asculte
ca dupa viata'ceasta scurta
sunt doua usi, nu sunt mai multe

si toti se vor infatisa o data
'Naintea scaunului Celui Sfant
si'apoi impinsi vor fi in iad pe'o usa
sau pe'alta vor intra in cer cantand

caci orisicine pe pamant se naste
dator ii e lui Dumnezeu..
In primul rand ii datorezi o moarte
si'apoi un suflet care cantareste greu

de solul mortii nu te poti ascunde
cand Dumnezeu il va trimite dupa tine
in gaura de sarpe sau pestera de munte
te va gasi si te va lua la sine

la Dumnezeu ce sta mai sus de stele
care'ti vegheaza pasii zi de zi
si ce'ai sa faci tu dupa moarte
cand cartea vietii tale'ti va citi?

n'ai cum sa crezi ca nu'i o judecata
ca nu exist'un Dumnezeu in Empireu
n'ai cum sa crezi c'aceeasi soarta
are'un crestin si un ateu

ca tu'ai primit in dar un suflet
cand te'ai nascut pe'acest pamant
si cum te'nfatisezi cu'asa pacate
'Naintea Dumnezeului Cel Sfant?

Ce socoteala ii vei da
cand l'ai primit alb si curat
cum poti sa'l duci asa murdar
'Naintea unui Dumnezeu imaculat?

Ce ii vei spune tu atuncea
cand sanse'atatea ai avut
sa pui odata capat rautatii
dar nu ai vrut, desi'ai putut?

Chiar azi mai ai inca o sansa,
sa nu mai spui ca n'ai stiut
si ziua asta ti'o vei aminti la judecata
cand te va acuza ca sa te pocaiesti n'ai vrut!

Ce'ti mai ramane, omule, s'alegi?
Cu ce crezi tu ca vei pleca din viata?!
Ce'avere crezi ca o sa iei
cand in sicriu stai cu'n costum cusut din ata?

'Naintea Lui te vei infatisa
si imbracat ei fi c'o haina
cand Dumnezeu te va chema
si vei pleca de'aici in taina

cum crezi acum ca'i haina ta
care odata era alba
a mai ramas stralucitoare
sau peste tot e numai pata?!

Nu poti de unul singur sa o speli
de vrei s'o curatesti din nou
si pentru asta Dumnezeu
l'a dat la moarte chiar pe Fiul Sau!

Caci mantuirea nu a fost usoara,
n'ai fi putut in rai s'ajungi
de nu ar fi venit Isus sa moara
ca tu pacatul sa'l alungi

cand Dumnezeu privea din cer
la lumea plina de pacate
a inecat'o odata in potop
dar cei ce se nasteau faceau aceleasi rele fapte

ce sa le fac acestor oameni
cand toti sunt inclinati spre rau?
in iad voi pedepsi pacatul
caci Eu sunt Sfant, sunt Dumnezeu!

Tacere mare e in cer,
si trece dintr'un ceas o jumatate
apoi ridica glasul Sfantul Miel:
'Prin moartea mea voi rastigni a lor pacate!'

ma duc sa mor caci ii iubesc
si chip de om voi lua ca ei
Tu iarta'i, Tata, pe cei ce ma rastignesc
si fa'i pe toti copiii Tai!

fiindca atat de mult iubesc Eu lumea
Te dau pe Tine, singurul meu Fiu, la moarte,
ca orisicine crede'n a Ta jertfa
sa aiba viata vesnica, sa nu cunoasca moarte

si nimeni nu ar fi ajuns in cer
de nu ar fi venit Isus sa ne salveze
de nu si'ar fi dat viata Sfantul Miel
si haina Lui in sange s'o boteze

poate de asta a plecat bunicul
ca tu sa mai auzi o data
ca doar de crezi in a lui Isus moarte
poti spala haina de orice pacate

iar cand zbura'vei sus, spre zarile senine
mai sus de soare, luna, stele pline,
cand vei ajunge'n fata lui Isus
caci anii vietii ti'au apus

cand ai sa vezi un cer de strazi de aur
toate asezate intr'un sfant tezaur
cand ai sa crezi ca tot ce vezi sunt vise
cand te va astepta Isus cu bratele deschise
si iti va spune'atunci cu bucurie:
vino, rob bun, caci ai crezut in mine

De asta am intarziat atatia ani,
de asta'i suferit, omule, pe pamant
dar uite ca s'a meritat
sa suferi tot, pentr'un loc sfant!

De'asa primire poti avea tu parte,
de vrei ca sa renunti azi la pacate
caci Cel ce'a scris in dreptul tau 'Viata!'
a scris pe Golgota prin a Sa moarte!