Testament în două poezii

Testament în două poezii
Provocare acceptată
TESTAMENT
Eu am să plec, curând sau mai târziu,
Eu știu că plec, dar nu știu când, nu știu,
Dar știu că voi pleca doar pentru un timp, puțin
Căci somnul meu va fi întrerupt de al meu Domn divin.

De ce vă scriu... nu vreau să vă întristez,
Vă scriu, în vers, eu vreau să vă avertizez,
Nu am plecat, eu nu v-am părăsit,
Mă odihnesc, mă odihnesc c-am obosit.

Și de-am plecat, nu aveți nici o vină, n-ați greșit,
Îmi pare rău dacă vă pare că poate, m-am grăbit,
Îmi pare rău dacă ați plâns și sunteți triști,
Eu mi-aș dori să știu că stați uniți și sunteți fericiți.

Aș vrea să vă vorbesc pe rând la fiecare,
Să scriu din suflet câte o urare,
Dar mai bine vă spun chiar tuturor,
Eu sper să ne întâlnim pe albul nor.

Curând, când Domnul nostru va veni
Toți credincioșii ne vom întâlni
Și cei care trăiesc și cei care au murit,
Cu toții ne vom întâlni în infinit.

Băieții mei, ca brazii ați crescut,
Ca mamă am făcut ce am putut,
Nu vreau să spun c-am fost o sfântă, am greșit,
Dar vreau să știți că mult eu v-am iubit.

Ați fost puterea mea, nu exista nu pot,
Am vrut să fie bine, dar am greșit în tot,
Mă leg de Dumnezeu, El e speranța mea,
Eu v-am predat de mult, sunteți în mâna Sa.

Nu v-am făcut doar pentru acest pământ,
Deci nu putem fi despărțiți nici de mormânt,
Eu v-am făcut doar pentru veșnicie
Și vreau și cred că voi avea această bucurie.

În inimă eu mă gândesc la fiecare,
La sora mea mai mică, la sora mea mai mare,
La frații mei, la mama mea, eu vă iubesc
Și vreau și cred că și pe voi în cer vă întâlnesc.

La rude... că-s verișorii, nepoțeii sau cumnații,
În cer să vă întâlnesc pe toți, chiar și pe alții
Pe toți acei care i-am cunoscut,
Chiar dacă timpul de mult a trecut.

Noi suntem efemeri pe acest pământ,
Dar nu stăm sigilați într-un mormânt,
Avem Scriptura, haide să citim,
Să nu mai stăm și să ne pocăim.

Ca pasărea măiastră vom zbura
Când Domnul nostru, chiar El ne va striga
Căci în Cuvânt e spus că va veni
Și ne va da o casă în veșnicii.

Ce mi-a venit să scriu, vă întrebați,
De multe ori când arta admirați
Vă vin doar gânduri, mii și mii
Așa m-am dus cu gându-n veșnicii.

Eu o sculptură azi am admirat
Și gândul, uite unde m-a purtat,
Am scris un testament cu adevărat
Și sper că ce am scris, n-ați ignorat.

Am pus în vers cam tot ce îmi doresc,
Eu sper în veșnicie să vă întâlnesc
Ia Biblia, citește-o și te roagă
Și viitorul sper că o să-ți placă.

Cazi în genunchi și fă o rugăciune
Și vei vedea doar cerul ca minune,
Vei înțelege tot ce am scris, de ce am scris
Și vei dori să fi în paradis.

Doar o sculptură este pentru voi,
În mine a provocat chiar un război,
Am scris un vers și vreau să mulțumesc
Celor ce au citit și ce citesc.

Luați Scriptura cât nu e târziu,
Profită, ești în viață și ești viu,
Dorește-ți cerul și predă-te Lui
Doar prin credință ești al Domnului.

Sunt gânduri scrise, e un testament,
Eu sunt în viață, pot spune prezent,
Am scris scrisoare ca să o citiți
Când n-oi mai fi, aici mă regăsiți.
Emilia Dinescu

GÂNDURI... DUPĂ TESTAMENT
M-ați criticat c-am scris prea eronat
Căci testamentul trebuie lăsat
Pe ce-i al meu, nu al Lui Dumnezeu,
N-ați înțeles... se pare a fost greu
Sau, poate, am greșit în exprimare eu,
Sunt om și a cuprinde dragostea-n cuvinte-i greu.

Prin artă se vorbește, doar trebuie citit,
Că e sculptat, pictat, cuvântu-i dăruit,
Prin artă se vorbește despre tot,
Deschide inima și fă un loc,
Lasă în suflet ca arta să-ți vorbească,
E timpul ca ceva să te trezească.

Eu doar am scris ce am simțit și ce trăiesc,
Nu-i vina mea, eu scriu doar ce iubesc,
În poezie scriu cu inima mereu,
Citește, doar cu inima, nu este greu,
Orice ai citi, tablou sau poezie,
Citește printre rânduri și-ți va vorbi chiar ție.

Eu am privit doar dincolo de lemn,
Și sufletul de sculptor nu e tern,
E plin de sentimente, de cuvinte
Ce doar de tine trebuie citite,
Eu am citit și am simțit divin
Fiindcă așa era, totul sublim.

Un testament, în vers, eu am lăsat,
De îl citești atent ție ți-am dat,
Ți-am dat cuvintele să le citești,
În inimă ți-am spus să poposești,
De vrei să mă cunoști, citește mai atent
În versul meu sunt eu, în vers eu sunt prezent.

Doar o sculptură este pentru tine,
Dar nu la fel a fost și pentru mine,
Un testament, un simplu testament tu ai citit,
Îmi pare rău dacă nu ai găsit,
Eu dragostea de cer, de oameni am transmis,
Citește mai atent, prin artă, totu-i scris.
Emilia Dinescu