O singură coroană

Eu n-am dorit coroană pe pământ,
Nu-mi puneţi deci coroane pe mormânt!
În toate dorurile mele
A fost coroana cea de stele
Pe care Domnul Însuși mi-o va da
Când va veni curând în slava Sa;
Iar eu n-o voi purta decât o clipă,
O batere de inimă, o zbatere de-aripă
Și i-o voi da tot Lui, căci Lui I se cuvine,
Căci El este Cel care, murind, m-a-ntors la Sine.
Mai mult decât coroană s-o port pe fruntea mea
Eu în coroana Lui aș vrea să fiu o stea;
Să văd cum de sub semnul cununii Lui de spini
Izvoarele veciei cresc fluvii de lumini,
Să-mi văd numele scris cu litera iubirii
În palma Lui străpunsă drept carte-a mântuirii.

Nu-mi puneţi deci coroane pe mormânt!
Daţi celui ce nu-L are, al Domnului Cuvânt,
Schimbaţi a mea coroană și-a mea încoronare
Cu Biblia cea Sfântă, cu Cartea de Cântare.
O frângere de pâine spre cel ce flămânzește,
O mângâiere celui ce-n lacrimi se topește;
Căci pe pământ și-n cer, și-n ceruri cât de sus
E-o singură coroană - COROANA LUI ISUS!