Nu-ți spun adio, mamă!

O, cum te-ai dus măicuță şi fără să îmi spui,
Mă simt pierdut în lume, un fiu al nimănui,
Dar n-o să uit vreodată, că Domnul mi te-a dat,
Prin tine mamă dragă sunt binecuvântat!

Din zori și până-n noapte ai fost ca o albină,
Trudit-ai pentru casă şi prunci, ne-ai dat lumină,
Prin fapte, -nvățătură, prin Sfânt Cuvânt ne-ai dat,
Înțelepciunea care spre cer ne-a avântat!

Mă iartă azi, măicuță de greşul meu trecut,
De-a mea neascultare, când bine doar mi-ai vrut,
Am colindat pământul, crezând că multe știu
Şi nu ți-am fost alături mereu, ca şi un fiu!

Dar marea ta iubire, o, mamă, m-a iertat,
La Dumnezeu în rugă mereu tu m-ai purtat,
Ades genunchii pus-ai pe lutul întărit
Şi mult ai plâns măicuță să fiu eu izbăvit!

Azi înțeleg jertfirea-ți, privind la chipul tău,
Brăzdat de lupta vieții, ajuns la apogeu,
Dar dincolo de carne, văd sufletul frumos,
Ce stă acum în pace, la dreapta lui Cristos!

Nu ne uita măicuță, de-acol' din veşnicii,
Veghează-ne şi dă-ne putere în chindii,
Atunci când greul vine, spre ceruri să privim,
Să ne-ancorăm în Domnul Isus, în Elohim!

O, Duh Preasfânt, revarsă şi astăzi peste noi,
La fel ca la Rusalii, incandescent șuvoi,
Aprinde-ne în suflet un dor nestins de cer,
Ca să putem învinge tot ce e efemer!

Nu-ți spun "Adio, mamă!", ci... "Ne vedem curând!"
Chiar dacă trupul geme şi ochii-mi vezi plângând,
Eu știu că prin credință, ne vom vedea cândva,
Slăvit să fie Domnul, Amin, Aleluia!

02/11/2018, Barcelona-Lucica Boltasu