Nu, nu-i o nebunie că tac și merg 'nainte.

Nu, nu-i o nebunie că tac și merg 'nainte.
Deși nu pot descrie durerea în cuvinte.
Credința-n El sădită în inimă de mică,
Mă ține, mă-ntărește și iarăși mă ridică.

Cum să mă cert eu, lutul, cu Domnul meu, Olarul?
Nu-i treaba mea ce face, de-ajuns îmi este harul.
Pot pune-orice-ntrebare, ca Iov odinioară,
Dar făr' să-i bag de vină și făr' s-arunc ocară.

Curând am fost pe moarte. . dar m-a salvat o Mână.
Acum pe scumpa-mi mamă am pus-o în țărână.
Nu-i an făr' o-ncercare, necaz sau suferință.
Dar totdeauna Domnul aduce biruință.

Da, este o minune, că mintea e senină;
Căci Dumnezeu dă viață, și pace și lumină.
Ferice de cel care a biruit 'n-ispită,
Căci lui cununa vieții îi va fi dăruită.

Bine-nțeles că totul se-ntâmplă înspre bine,
Și toate-au legătură cu vremea care vine.
Oh, credincios e Domnul, El nu ne părăsește,
Ci orice-ar fi mai tare și mai mult ne iubește.

În Cer, în strălucire, în cânt și bucurie
Răspunsurile toate-mi va da Isus și mie;
Aștept, tăcând, sub brațul puternic de Părinte.
Nu, nu-i o nebunie că tac și merg 'nainte.

Amin.

12 ian 2025