Moartea

Moartea

A muri e o adevărată aventură
Mult se scrie despre ea chiar în Scriptură
Blestemul neascultării din grădină
Ne-ntoarce la origini, iar în tină... .

Căci toți suntem de fapt nemuritori
Dar trebuie să murim întâi biruitori
Primul simptom al nașterii e moartea
La toți ni se sfârșește odată soartea.

Omul ce moare poate fi asemănat
Cu steaua căzătoare care a alunecat
Deodată spre limanul celălalt
Privind plecarea-i toți ne-am minunat...

E trist că unii mor fiind încă în viață
Alții trăiesc și după moarte, viața-i o prefață
De moarte nu se teme omul care știe
Că are viața veșnică ce o să vie.

Moartea-i cheia de aur, vezi eternitatea?
În fața ei egală e umanitatea
De vrei putere, viața s-o suporți mai bine
Acceptă moartea, că ea oricum vine... .

Căci pentru unii moartea-i o pedeapsă
Ce vine dintr-o dată cu-a ei coasă
Iar pentru alții e un dar, e o favoare
De ai credință, e o binecuvântare.

De nu crezi în nimic nu mai vezi rostul
În a lupta, în a spera, a-ndrepta sorțul
Căci nu știm sigur în ce loc ne-așteaptă moartea
În orice loc să o aștepți, c-așa ni soartea... .

Chiar dacă morții ce-au murit sunt doar țărână
În inimâ îi am, și-acolo o să rămână
La rându-mi într-o zi și eu voi fi răpită
De alții doar în inimioară amintită...

Orice creștin se naște muritor
Dar după lupta vieții va muri nemuritor
Căci el trăiește viața lui pentru Hristos
Iar a muri e un câștig, deci cu folos.

În viață ne trec anii cu risipă
Când moartea vine toți cerșim o clipă
Oriunde încerci să fugi moartea te-așteaptă
Trăiește-ți prețioasa viață înțeleaptă!

10 Iunie, 2020
Simona Lucescu