In memoriam Mirabela

Tată ceresc, cu lacrimi azi la Tine am strigat,
Cerusem o minune, dar nu s-a întâmplat,
Speram să fie bine și să ne bucurăm,
Dar azi mergem cu toții ca să o îngropăm
Pe fata cea senină cu zâmbetul pe față,
Cu vorba ei cea lină și azi parcă răsfață,
Dar Doarme, odihnește, micuța în sicriu,
Noi multe nu înțelegem, dar Doamne, Tu ești viu,
Te rog, Doamne, ai milă și lacrima ne șterge
Căci știm că ea nu-i moartă, ci doar se odihnește,
A încheiat durerea, a încheiat și chinul
Așteaptă învierea, căci Tu aduci seninul.
Durerea ne e mare și azi cu toți jelim,
Dar va veni un mâine când o să ne întâlnim
Căci vei veni pe ceruri, ne vei lua acasă
Vom sta o veșnicie cu Mirabela noastră,
Vom povesti cu toții, cum pe pământ făceam
Și îmbrățișarea caldă cu drag noi ne-o dădeam,
Vom fi o veșnicie cu Tine-n sărbătoare
Chiar dacă azi noi mergem prin greaua încercare,
Noi mergem cu speranță căci ai făgăduit
Și știm că moartea-i somnul, nu este un sfârșit.
Eu plâng acuma Tată și nu pot să înțeleg,
Dar știu că-n veșnicie Părinte, Tu ești drept
Și știu că Mirabela se va trezi la viață,
Coroana o așteaptă... durerea ne înhață
Și sufletul e zdrențe și ochii lacrimi n-au,
Dar știu că-n veșnicie copii Tăi toți stau,
Cu Tine ei de-a pururi în veșnicii vor fi,
Ajută-mă, Părinte să văd această zi,
Ajută-mă pe mine și pe toți frații mei
Ajută-ne Isuse, să fim în cer cu acei
Ce alergarea pământească au încheiat,
Nu au murit Părinte ci doar au încetat,
Pământul lacom Tată pe mulți i-a înghițit,
Dar nu este acesta, nu-i tragicul sfârșit
Căci va veni învierea, din somn îi vei trezi
Pe toți acei ce Doamne, te-au așteptat să vii.
Emilia Dinescu