Eu nu vă spun adio

Bagajele-mi sunt gata.
Acum, cu nerăbdare,
În port, pe malul mării,
Aștept a mea plecare.
M-am pregătit din vreme,
Știind că voi pleca
Spre patria în care
E locuința mea
pe veci. Am luat cu mine
Aur și pietre scumpe,
Podoabe pentru casa
Din Țara de pe munte.
Căci urcă, urcă marea:
E o altfel de mare
Ce dincolo, la țărmuri,
Ajunge pân' la Soare!
Privirea mea scrutează
Zarea nemărginită
Să văd cât mi-e de-aproape
Plecarea fericită!
Ooo, dar e cu putință? . .
Se vede-n larg de mare
Un punct alb ce devine
Din ce în ce mai mare!
Trec doar puține clipe:
O, da! E un vapor
Ce goana-și domolește
Și intră-n port ușor.
Iată-l că ancorează!
Emană sfânt mister
Cu goarna care sună
Plecarea mea în cer!
Iar marinarii îngeri
Îmi fac semn ca să vin
Cu cele 3 bagaje
Pe vasul cu lumini!

-Eu nu vă spun adio
Ci doar la revedere,
Azi las în urmă lumea
De lacrimi și durere!
Acasă plec, la Domnul,
La Cel ce m-a iubit,
Cel ce pe cruce-n chinuri
Biletul mi-a plătit!
A mea călătorie
Este asigurată:
Vaporul alb mă duce
În Țara minunată!
Voi, cei ce pentru ceruri
Nu sunteți pregătiți,
De ce încă prin lume
Viața vi-o irosiți? . .
De ce n-aveți bagaje
cerești și alb veșmânt? ...
Voi chiar vreți să rămâneți
Aici, jos pe pământ? ...
Eu plec acum la Domnul
Și mult vreau ca și voi
Să fiți în cer cu sfinții
În ziua de apoi!
Iar celor care astăzi
Sunt gata, pregătiți,
le pot spune: -nu plângeți,
Nicicum nu vă mâhniți!
Nu-i nicăieri mai bine
Decât acasă-n cer,
Unde-i eternă pace
Și sfinte mângâieri!
Eu nu vă spun "adio"
Ci "ne vedem acasă!"
Vă spun "la revedere"
La nuntă, sus, la masă!